Primavara

“Ziua in care Dumnezeu a creat speranta a fost probabil si cea in care a zamislit primavara”. (Bern Williams)

Va doresc o primavara minunata, plină de pace, zâmbete, sănătate şi bucurii!

Momente de Weekend

  Intr-o zi un florar a mers la un frizer pentru o tunsoare.
   Dupa tunsoare, el a întrebat despre factura lui, iar frizerul a raspuns:
   "Eu nu pot accepta bani de la tine, eu fac asta în folosul comunitatii în
aceasta saptamâna."
    Florarul a fost multumit si a plecat din magazin.
   A doua zi când frizerul a mers sa deschida atelierul sau a gasit la usa lui un
"multumesc", carti si un buchet mare de trandafiri rosii, pentru el.

    Mai târziu, un politist vine pentru o tunsoare, si atunci când el încearca sa
plateasca factura lui, frizerul a raspuns din nou:
    "Eu nu pot accepta bani de la tine, eu lucrez în folosul comunitatii în
aceasta saptamâna."
    Politistul a fost fericit si a parasit magazinul.
    A doua zi când frizerul a mers sa deschida atelierul sau, a gasit la usa lui un
"multumesc", carti si o duzina de gogosi, pentru el.
    Apoi, un deputat a venit pentru o tunsoare, si când a vrut sa plateasca factura
lui, frizerul a raspuns din nou:
    "Eu nu pot accepta bani de la tine. Eu lucrez în folosul comunitatii în
aceasta saptamâna."
    Deputatul a fost foarte fericit si a parasit magazinul.
    În dimineata urmatoare, când frizerul a mers sa deschida atelierul sau a gasit
o duzina de senatori si deputati aliniati, în asteptare pentru o tunsoare
gratis.

 Numai bine tuturor si  nu uitati sa zambiti.

Crăciun luminos!

       Dacă vrei să respecti cu stricteţe momentul când se împodobeşte bradul de Crăciun atunci trebuie să o faci exact în ziua de 24 decembrie.

    Se spune că primul brad de Crăciun împodobit a apărut în anul 1510, în Lituania. În Franţa apare în 1521, după ce printesa Helene de Mecklenburg s-a căsătorit cu ducele de Orleans, iar în Anglia în 1841.
      Însă, bradul de Crăciun, aşa cum îl vedem împodobit în zilele noastre, a apărut pentru prima dată la Breslau, datorită ducesei Dorothea Sybille von Schlesian.

      Bradul de Crăciun ajunge în Statele Unite în anul 1749, odată cu coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania şi cu mercenarii plătiţi să lupte în Războiul de Secesiune. Dar împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în 1836, în statul Alabama.

         Potrivit cercetătorilor, până în secolul al XII lea, brazii de Crăciun nu erau împodobiti. Cu timpul, bradul de Crăciun a fost împodobit cu fructe, flori de hârtie, biscuiţi, că mai târziu, să se orneze cu lumânări şi globuri colorate. 

   Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878.
     Există obiceiul că în vârful bradului de Crăciun să se aşeze o stea, simbol al acelei stele care i-a călăuzit pe magi până în Betleem.

   Vă doresc ca sărbătorile să fie presarate cu bucurii, implinire sufletească, linişte si sănătate!

Miercurea fără cuvinte

Viata este frumusete – admiro – Mother Theresa

Recomandare

Nu este un concurs, este doar blogging interactiv! Dacă doreşti să participi , Călin Hera îţi dă mai multe detalii!.

Copacul cu ciorchini de flori

  

    Primavara tarziu, in luna mai sau abia in iunie, parfumul dulce al florilor de salcam incarca vazduhul, incantandu-ne simturile. 
  Inflorescentele pe care le formeaza aceste delicate flori albe, roz sau mov sunt intr-adevar splendide, fiind deosebit de decorative in orice curte sau gradina. Parfumul lor este unul rafinat, fin si totusi patrunzator si chiar ametitor. Ilustrand senzatiile intense pe care ni le dau florile de salcam, poetul Arhip Cibotaru a scris o foarte frumoasa poezie, pusa in muzica de inegalabilul Tudor Gheorghe, rapsodul Olteniei: 
  Au innebunit salcamii / De atata primavara, / Umbla despuiati prin ceruri / Cu tot sufletu-n afara...

   Desigur, nu doar noi, oamenii, ne bucuram de florile de salcam, ci si albinele, care prepara din ele o miere cu totul speciala, parfumata, fina si rara, foarte cautata nu numai pentru gustul sau, ci si pentru faptul ca nu se zahariseste.   Rara deoarece perioada de inflorire a salcamului este foarte scurta - doar o saptamana, vremea este inca instabila, iar albinele, care abia se dezmortesc pentru a-si incepe calatoria florala, trebuie sa se grabeasca pentru a obtine miere de salcam. In orice caz, salcamul este cea mai importanta specie melifera dintre copacii care cresc la noi din tara, producand foarte mult nectar.

  Un copac cu flori atat de frumoase si atat de util nu putea lipsi din legendele si basmele oamenilor din vechime si de astazi. El era si este considerat mai ales un simbol al longevitatii si al vesniciei si un ocrotitor al iubirii. In antichitate, salcamul era arborele sacru al zeitei egiptene a razboiului, Neith.
    Una dintre legendele egiptene spune ca zeita Isis a gasit trupul lui Osiris, care fusese ucis de fratele sau, Typhon, pastrat perfect in trunchiul unui salcam. 
   O legenda ebraica spune ca marele mester Hiram, cel care a condus lucrarile de constructie ale Tempului lui Solomon si care avea o echipa formata din sute de mii de muncitori, a fost ucis de catre trei dintre acestia, nemultumiti de plata, apoi a fost ingropat intr-un loc secret, pe care l-au marcat cu o ramura de salcam. Acest obicei al evreilor de a pune la morminte ramuri de salcam exprima credinta lor in nemurire. 
   In Vechiul Testament, mai ales in Exod si in Deuteronom, sunt multe referiri la lemnul de salcam, care era folosit la construirea chivotului, altarelor, meselor si stalpilor. In Evul Mediu, a exista si credinta ca acea cununa cu spini a lui Isus Hristos pe care romanii i-au pus-o pe cap la rastignire a fost impletita din ramuri de salcam.
 

Paste fericit!

Coby

Coby este o pisica deosebit de frumoasa cu niste ochi albastri hipnotizanti. Este atat de frumoasa incat a reusit sa stranga pe retelele de socializare nu mai putin de 200,000 de like-uri. Deocamdata. Rasa din care face parte, British Shorthair, este renumita pentru exemplarele splendide de feline pe care le reprezinta. Destul cu laudele, haideti sa trecem la fapte si sa vedem cum arata aceasta bijuterie blanoasa.

Albă ca Zăpada a existat!

   Faimoasa poveste a Fraților Grimm, ”Albă ca Zăpada” se trage dintr-o istorie reală. Maria Sophia von Erthal este prințesa alungată de mama vitregă, după o ”discuție” cu o oglindă vorbitoare, ce se păstrează la Muzeul Spessart, din Lohr am Main. Piticii erau copii-mineri care scotoceau după aur, în Bieber

   Considerată de mulți drept una dintre cele mai interesante povești scrise vreodată, ”Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” este plăsmuirea Fraților Grimm, prima apariție fiind, în germană, în 1812. Inclusă, la început, într-un volum de istorioare pentru copii, la poziția a 53-a, avea să fie definitivată, complet, în 1853, urmând a fi tradusă, imediat, în toate limbile Pământului.

    Începând din 1986, un grup de specialiști a pornit să analizeze...veridicitatea faptelor. După ani de căutări s-a stabilită că Albă ca Zăpada a existat, la fel și ”oglinda vorbitoare”, pădurea în care fata se va refugia, dar, surprinzător, și piticii! Și nu este o glumă!

ALBĂ CA ZĂPADA

                                             Castelul Rieneck devenit, între timp, muzeu

Pe 25 iunie 1728, Maria Margaretha Catharina von Erthal se naște în castelul Rieneck, din Lohr, Germania actuală, aproape de Frankfurt. Tatăl e un contabil respectat, Philipp Christoph von Erthal, om cu relații în cercurile înalte. 
    În 1741 mama Mariei moare. Părintele se recăsătorește, pe 15 mai 1743, cu Claudia Elizabeth Maria von Venninge, contesă imperială, care-i devine Mariei mamă vitregă.


 

                                                           OGLINDA ”VORBITOARE”

În castel se află ”Oglinda Magică ce vorbește”. Așa e cunoscută. Manufactura de cristal din Lohr, apărută pe la 1698, a donat-o lui Philipp. E fină, are 1,60m., geamul vine din Spania, din Alicante. Are proprietăți ”acustice”, în sensul că vorbele rostite de cineva aflat în fața ei, reverberează. Se păstrează, și azi, la ”Spessart Museum” din Lohr am Main.

PĂDUREA ȘI MUNȚII
   Vorbim despre codrul din Spessart. Cei șapte munți peste care trece ”Albă ca Zăpada” în fuga sa există. Este faimosul drum din Hohenweg, menționat în scrierile din secolul al XIV-lea.

PITICII
   Pentru că lucrau în minele de argint și cupru din Bieber, minerii erau de statură mică. Specialiștii spun că ar putea fi vorba și despre copii-miner. Conform documentelor păstrate, în 1750 aici trebăluiau 500 de mineri. Din cauza sărăciei, aceștia purtau haine ponosite, rupte, precum și tradiționalele pălării, apropiate, ca desig, de ceea ce cunoaștem noi din desenele animate produse începând din 1937 încoace.

MĂRUL

   Pare greu de crezut, dar și mărul otrăvit a existat! Jumătate din el a fost cufundat în mătrăgună, plantă din pădurile din Spessart. Chiar și în ziua de azi se mai folosesște, în medicină, pe post de anestezic. Dă senzația că pacientul a decedat, dar, pe parcurs își revine.

    Și povestea pare să fi avut un iz de adevăr. Sarcofagul de sticlă a fost prelucrat la fabrica deja amintită. Locuitorii din zonă au iubit-o enorm pe Maria, descrisă drept ”o fire nobilă, un îngeraș coborât pe pământ”.

   Conform  celor care au investigat, faima Mariei crescuse enorm către anii 1800. Frații Grimm locuiau la o distanță mică față de Lohr, în Steinau, povestea era știută de toți, așa că este credibil ca ei să o fi cules în 1812.

 sursa

Recomandare

    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impărtăsesti cu noi, inscrie articolul aici!

Buna dimineata soare

    Intr-o zi, un tata bogat si-a dus copilul sa-si petreaca o noapte in casa unei familii sarace, cu scopul de a-i arata acestuia realitatile vietii oamenilor care nu au bani .
La intoarcerea acasa, tatal l-a intrebat pe copil despre ceea ce crede in privinta experientei traite, iar acesta i-a spus:
“Tata, a fost o experienta foarte buna .
– Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru caini .
– Noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg .
– Noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si luna .
– Noi avem o veranda si o gradina frumoase, iar ei au padurea intreaga . ”
Tatal sau incremeni la cele auzite, iar fiul incheie : ” Iti multumesc, tata, ca mi-ai aratat ce saraci suntem ! ”

Buna dimineata soare

Oriunde te indrepti , indiferent de vreme ,
adu cu tine intotdeuna stralucirea propriului tau soare.
Anthony J. D’Angelo

Legenda crivățului

   

Crivățul ieși odată la plimbare; dar era nebunatec, Doamne ferește! Pe unde trecea, făcea o mulțime de neorânduieli.

   Întâi intră într-o grădiniță și cum intră, se apucă să scuture trandafirii cei frumoși, să ofilească florile, să frângă crinii cu dulce miros. Rostogoli pe jos merele, prunele și rupse în dreapta și în stânga crengile pomilor încărcați cu frunze și cu fructe.

   La câmp făcu și mai multe rele. Ici culcă la pământ grâul și-i zdrobi spicele, de-i risipi toate boabele, colo doborâ clăile de fân și le luî vârtej pe sus. Dar ce e și mai groaznic, dezrădăcină în pădure câțiva copaci bătrâni și-i răsturnă cu rădăcinile în sus. Apoi, dând peste o turmă de oi ce păștea în tihnă, le împrăștie în toate părțile și le ameți, învârtindu-le. În câteva ceasuri stricase totul pe unde trecuse. Oamenii se jeluiră de toate relele ce le-a făcut Crivățul pe pământ, numai într-o zi.

– E un vânt pustiitor, stirgară unii.

– Dacă va sufla mereu, are să ne lase săraci și flămânzi!     Ne-a stricat tot!

   Îndată împăratul vânturilor chemă Crivățul de față și-l întrebă să răspundă, dacă e adevărat zvonul ce se aude în lume despre năzdrăvăniile lui.

   Crivățul nu putu să zică ba, căci firea toată îl da de gol. Dar el se apără zicând numai:

– Eu, vai de mine, n-am avut de gând să fac rău nimanui; am vrut numai să mă joc cu florile, holdele și cu oile. Vina e a lor că nu știu de glumă!

– Așa glumă trece măsura, fătul meu! Îi răspunse împăratul vânturilor. Să faci rău altuia, nici în glumă nu este iertat, căci, deși e glumă, nu e bună! Ca să te înveți minte, eu nu ți-oi mai da drumul vara. Numai iarna vei ieși de la închisoare. Atunci ai să te poți juca cu gheața și cu zăpada, căci lor n-ai ce stricăciuni să le faci.

   De atunci, Crivățul nu mai suflă decât iarna, pe pământul înțepenit de ger, bătut de viscol și înăbușit sub troiene de zăpadă. După dânsul aleargă lupii urlând și zboara corbii flămânzi.

Recomandare

    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impărtăsesti cu noi, inscrie articolul aici!

Buna dimineata soare

De ce au fesurile moţ 

Folosite cu precădere în anotimpurile reci, fesurile ascund o istorie cât se poate de interesantă. Nu doar atât! Aparent inutile, moţurile au, la rândul lor, o poveste captivantă, care datează din urmă cu mai bine de un mileniu.

   Totul a început în Japonia, la începutul seconului al XI-lea, de la o simplă... coafură. Mai precis, este vorba despre cocul faimoşilor samurai.

Astfel, moţul respectiv era considerat un simbol al unui statut social nobil, care îi diferenţia pe samurai de oamenii de rând. Mai mult, tăierea cocului însemna decăderea pe scară socială, fiind considerată una dintre cele mai drastice pedepse din Imperiul Japonez.


    Moda moţurilor avea să revină în secolul al XIX-lea. Mai precis, în 1826, când sultanul Mohamed al ÎI-lea a hotărât că ienicerii Imperiului Otoman să poarte fesuri roşii cu moţ negru, renunţând la deja consacratele turbane.

   La vremea respectivă, fesul - a cărui denumire provine de la oraşul marocan Fez - era sub formă de trunchi de con, plat, pentru că otomanii să se roage mai uşor. Iar moţul, împrumutat din mitogia japoneză, era, de asemenea, un simbol al nobilimii.

    Iniţial un simbol al modernismului otoman, fesul avea să treacă granitile Turciei şi să devină un trend în rândul nobilimii occidentale.
   

Iar la începutul anilor 1900, avea să treacă Oceanul şi să suporte câteva modificări.    

    Mai precis, designerii americani au adoptat modă actualului fes, alungit, cu moţ mare, obiect vestimentar pe care îl regăsim, actualmente, în garderoba marii majorităţi a bărbaţilor, dar şi a femeilor de pe întreagă planetă.

O seară si o săptămână minunată!!

 

Recomandare

    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impărtăsesti cu noi, inscrie articolul aici!

.

1. Obiective

2. Floare de colt

An InLinkz Link-up

Prietenie fara sfarsit

Privește această frumoasă poveste 

    In fiecare iarnă , un om de zapadă magic ,povesteste o fabula unei fetite . Dar fetita creste si incet-incet viata sa de adult îi răpește fiecare moment .

Prieteni dragi

   

     Mii de mulţumirii pt comentarile  pe care mi le-ai trimis  zi de zi.
   Anul nou  să va găsească veseli, fericiţi şi mulţumiţi de realizările din acest an! 

   Anul 2016 ce stă să vină să va aducă sănătate, fericire şi împlinirea tuturor speranţelor...  

                        LA MULŢI ANI!

inimi pline de bucurie

    Crăciunul ne umple inimile de bucurie, ne face zilele mai luminoase, mai fericite.
   De Crăciun suntem cu totii mai entuziasti in tot de intreprindem, ne bucurăm de prezența celor dragi, ne pregătim să petrecem zile de vacanță alaturi de cei dragi.
                               Crăciun fericit tuturor!


.

Despre Craciun cu un inger

Stiam ca de Craciun ingerii ne viziteaza ... insa nu ma asteptam sa pot vorbi cu unul dintre ei. Iata cuvinte si semnificatii aflate de la un inger. SI mai ales ... cate nu stim despre ingeri.

Ingerul a venit in vis
   
   Într-una din serile trecute am avut un vis minunat. Am visat ca tocmai terminasem treburile gospodãresti si mã pregãteam de culcare, când am auzit un zgomot la usa de la intrare. 


    Am deschis si, spre surprinderea mea, in prag era un inger ce avea un sac plin. Si-a dus degetul la buze, fãcându-mi semn sã nu tip. – Ce faci aici..., am început eu sã-l intreb, însã cuvintele mi-au amutit pe buze când am vãzut lacrimile din ochii lui.

    Nici urmã de bucurie nestãvilitã în ochii lui, ci doar o tristete blândã si caldã. Si cu glas soptit a început sã-mi spunã:
   Am venit sa te invat ce inseamna Craciunul

- Am venit sa te invat strãvechea semnificatie a Crãciunului - acea semnificatie profundã, datã uitãrii în zilele noastre...

- Am venit sa te invat cã Steaua a fost semnul ceresc al unei promisiuni fãcute cu veacuri în urmã. Dumnezeu promisese un Mântuitor, un Salvator pentru lumea cãzutã, si unul dintre semnele împlinirii acelei promisiuni era mãreata Stea de la Rãsãrit. Steaua din vârful bradului sau din fereastrã ne reaminteste acum de dragostea lui Dumnezeu pentru omenire si de împlinirea acelei promisiuni fãcute de Dumnezeu. 
    Nenumãratele stelute ce sclipesc în noapte - una pentru fiecare - vorbesc acum despre speranta arzãtoare a întregii omeniri. Si ingerul a asezat cu grijã steluta pe semineu, scotând apoi dintr-un sac o betealã de un rosu strãlucitor.

- Am venit sa te invat cã rosul este prima culoare a Crãciunului. Crestinii care au folosit-o pentru prima datã au ales-o ca sã le aminteascã de sângele Mântuitorului, sânge care s-a vãrsat pentru toti oamenii la Calvar, atunci când Cristos Si-a dat viata pentru noi, astfel ca fiecare sã putem avea parte de darul oferit nouã de Dumnezeu - viata eternã. Rosul este o culoare plinã, intensã, vie. Este cea mai mãreatã dintre toate culorile. Ea simbolizeazã darul lui Dumnezeu pentru noi.


    Am venit sa te invat despre speranta

    Apoi ingerul m-a privit cu ochi blânzi si a continuat:
    - Am venit sa te invat (Si între timp a scos din fundul sacului un brãdulet pe care l-a asezat cu grijã în fata semineului, aninând în el beteala rosie. Verdele plin al bradului contrasta atât de frumos cu beteala rosie. Cu sigurantã cã aceasta era a doua culoare a Crãciunului!) ...Culoarea verde a bradului rãmâne aceeasi de-a lungul anului. Ea simbolizeazã speranta vesnicã a omenirii.     Verdele este culoarea tineretii, a sperantei neînvinse, culoarea promitãtoare de belsug a naturii. Toate acele bradului aratã spre cer, simbolizând gândurile omului care se întorc mereu înspre înalturi - si de unde altundeva îi poate veni ajutorul? Bãtrânul brad verde, el a fost mereu prietenul omului. L-a adãpostit sub crengile lui plecate, l-a încãlzit, i-a oferit frumusete, i-a mobilat locuinta.

 Un clinchet cristalin

    Brusc am auzit un clinchet cristalin. Venea parcã din depãrtãri de veacuri. Am venit sa te invat cã la fel cum oitele rãtãcite sunt gãsite dupã sunetul clopotelului ce-l poartã la gât, tot asa sunetul clopotelului ar trebui sã-i aminteascã omului cã trebuie sã se întoarcã în turma din care s-a rãtãcit. Clopotelul înseamnã cãlãuzire si regãsire, el înseamnã întoarcere si ne aminteste cã fiecare în parte are o valoare neasemuitã în ochii Domnului.

    Si în timp ce clinchetul clopotelului s-a stins în noapte, ingerul a scos la ivealã o lumânare. A înfipt-o în sfesnicul de pe semineu si a aprins-o. Întunericul încãperii s-a retras parcã speriat de razele pâlpâinde ce se revãrsau feeric de la mica luminitã, zugrãvind imagini de basm pe peretii încãperii. – Sa nu uiti, a soptit ingerul, cã lumânarea aratã recunostinta omului pentru Steaua din vechime.

     Luminita ei firavã este ca o oglindire a sclipirii stelelor în noapte. La început, în bradul împodobit cu betealã, au fost prinse lumânãrele, înlocuite acum de beculetele multicolore. Fiecare om trebuie sã fie o luminitã ce vorbeste despre darul lui Dumnezeu, despre neasemuita Lui lucrare întru salvarea omenirii.

    Un dar de la un inger

    Apoi ingerul a scos din sac un dar. Mi-a arãtat panglica ce înfrumuseta darul si mi-a spus: - Darul este împachetat frumos,La fel cum panglica leagã darul, tot asa trebuie sã fie legati oamenii între ei prin bunãvointã. Bunãvointã între oameni, acesta este mesajul panglicii.

    Asteptam sã vãd ce mai are ingerul in sac. Dar el s-a intins spre crengile bradului si a desprins de acolo o acadea în formã de bastonas. Mi-a întins-o cu grijã spunandu-mi : bastonasul-acadea reprezintã toiagul de care se foloseste pãstorul pentru a-si aduce înapoi în staul oile rãtãcite. Bastonasul-acadea reprezintã mâna întinsã spre fratii nostri de Crãciun - mâna ce le vine în ajutor. Bastonasul-acadea simbolizeazã faptul cã fiecare în parte este pãzitorul fratelui sãu.

Cercul dragostei de Craciun

    Apoi ingerul a fãcut o pauzã. Mi-am dat seama ca venise vremea sa plece , dar parca sclipirea din ochi imi spunea ca mai are sa-mi arate ceva . Nici nu stiu când a bãgat mâna în sac, doar am vãzut cã-mi întinde o cununitã de brad.    Vãzându-mi ezitarea, a agãtat-o el la usa de la intrare si mi-a spus: - Te rog, nu uita cã aceastã cununitã simbolizeazã caracterul etern al dragostei - dragostea nu înceteazã niciodatã, nu se sfârseste, nu conteneste. Este un nesfârsit cerc al dragostei, al cãrei început adesea nu-l stim si al cãrei sfârsit degeaba îl cãutãm....si a plecat.

    In urma lumânarea continua sã îmbrace camera într-o luminã blândã si feericã, iar gândurile mele au poposit îndelung la tot ingerul ma invatase in Ajun de Crãciun: sã dãruiesti si sã ajuti, sã iubesti si sã slujesti - despre asta vorbeste Crãciunul, si mai târziu Calvarul. Ce altceva mai mãret sã faci în viatã?

 sursa

 

.

1. De ce....  no votes	2. Colindam, colindam  no votes	3. SoriN,Meloman pentru o zi  no votes	4. Gânduri stinghere: Meloman pentru o zi - Christmas  no votes
5. Magie de iarnă - Inedit  no votes	6. Libelule in plina noapte: Meloman pentru o zi: Dan  no votes	7. Jurnal de familie: Meloman pentru o zi - All I wan  no votes	8. Jurnal de familie: Meloman pentru o zi - All I wan  no votes

An InLinkz Link-up

Buna dimineata soare

Povestea globuletelor

  

     A fost odata un mester sticlar... Toata ziua lucra in atelierul lui ca sa ii poata hrani pe cei doi copii: o fetita si un baiat. Mama lor se prapadise demult, iar mesterul incerca sa-i creasca asa cum stia ca si-ar fi dorit ea.


    Copii erau cuminti si incercau si ei sa ajute cum puteau mai bine. Fata avea grija de casa, iar baiatul incerca sa deprinda mestesugul tatalui.

   Intr-o buna zi baiatul s-a gandit sa-i faca o surpriza parintelui sau si a incercat sa faca singur un vas. Dar oricat s-a straduit vasul nu a capatat forma pe care si-o dorea, ci a ramas doar un balon de sticla. De teama sa nu isi supere tatal baiatul i-a pus o mica agatatoare de sarma si i l-a daruit surioarei sa se joace cu el.

   Fetita mostenise de la mama sa talentul de a picta, asa ca in serile lungi de iarna, stand in fata focului, a pictat micul balon de sticla. Peste agatatoarea de sarma a pus o delicata panglica roz luata de pe o rochita veche.

   Cand l-a terminat a dat fuga sa-l arate tatalui ei. Tocmai atunci la usa atelierului se oprise un alai mare si stralucitor. Chiar imparatul si imparateasa tarii venisera sa vada sticlaria facuta de mester, despre a carei frumusete se dusese vestea.

   Emotionata fetita s-a pitit dupa bradul ce strajuia intrarea. De teama sa nu sparga micul balon pictat l-a strecurat intre crengile bradului.

   Cand sa treaca pragul, imparateasa si-a aruncat ochii spre bradut si s-a oprit exclamand:

   - Ce-i minunatia asta?!

   A intins mana sa-l ia, dar fetita il tinea strans. Sfioasa a iesit in fata imparatesei:

   - Este jucaria mea, inaltimea voastra! Fratele meu a facut-o si eu am pictat-o...

    Dupa ce s-a gandit o clipa i-a intins micul balon imparatesei:

    - Daca va place asa de mult, vi-l daruiesc. Mama mea, Dumnezeu s-o odihneasca, spunea ca atunci cand ii faci cuiva o bucurie ingerii zambesc!

    Imparateasa s-a aplecat si a sarutat, cu lacrimi in ochi, copila pe frunte.

   - Iti multumesc, fata frumoasa! Mama ta avea mare dreptate, dar nu pot sa iti iau jucaria. Cand am vazut-o in bradut m-am gandit ca as putea-o folosi sa impodobesc bradul de Craciun de la palat. Asa ca am sa va rog sa faceti cat de multe puteti pana in Ajun, iar eu am sa va rasplatesc pe masura.

   Cand au vazut invitatii la marele bal cat de frumos era bradul impodobit cu micile baloane de sticla pictata s-au grabit cu totii sa-i comande mesterului pentru anul si pentru anii urmatori. Pentru ca semanau cu globurile de cristal ale vrajitorilor, dar erau mult mai mici toata lumea le-a spus: globulete...

   Asa ca mesterul si copii lui nu au mai avut niciodata grija zilei de maine, iar urmasii lor fac si astazi globulete si aduc culoare si stralucire multor brazi de Craciun. 

Zi frumoasă, cu drag!

Recomandare

    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impărtăsesti cu noi, inscrie articolul aici!

.

1. Regatul Fericirii

2. Prajitura Kronos

3. PĂSTREAZĂ-MĂ-N SUFLET

4. CARMEN

5. Diana

An InLinkz Link-up

Buna dimineata soare

     Mari sau mici, in fata sarbatorilor curate si frumoase, suntem cu totii niste copii. Niste copii ce asteapta cu sufletul la gura venirea spectaculoasa a unuia dintre cei mai indragiti mosnegi din lume, mos Nicolae.


   Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti a mostenit intreaga avere, pe care a folosit-o pentru a-i ajuta pe oamenii nevoiasi.
In noaptea de 5 spre 6 decembrie, se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sunt cuminţi, lasandu-le in ghetute, dulciuri si diverse cadouri.
Tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori lasandu-le o nuielusa.

   Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata.
    De altfel, povestea darurilor imparţite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
    Legenda spune ca trei surori, fete sarmane, nu se puteau casatori datorita situatie financiare dificile si de aceea tatal lor vroia sa le vanda.

   Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, care era episcop, a lasat noaptea, la usa casei lor, un saculet cu aur.
    Situatia s-a repetat si in cazul surorii mijlocii, astfel ca, atunci cand i-a venit vremea si fetei mici, tatal s-a hotarat ca in noaptea dinaintea nuntii sa stea de paza si l-a vazut pe   Sfantul Nicolae cum a urcat pe acoperisul casei si a aruncat pe horn un saculet care a cazut intr-o soseta ce era pusa la uscat.

  

    De aici a aparut obiceiul asezarii sosetutelor sau a ghetutelor in noaptea de Mos Nicolae. Cardinalul l-a rugat pe nobil sa pastreze secretul, insa acesta nu a facut-o si de atunci fiecare sarac care primea ceva, ii multumea lui Nicolae.

    Cei trei saculeti de aur facuti cadou fetelor au devenit simbolul Sfantului Nicolae, sub forma a trei bile de aur.


    Exista multe povesti si legende in care Sfantul Nicolae este infatisat fie ca protector al copiilor, al marinarilor sau al celor saraci. Sfantul Nicolae este sarbatorit in mai multe zone ale Europei, festivoitatile fiind recunoscute in randul copiilor, deoarece, de regula, acestia primesc cadouri si dulciuri. Unele orase europene precum Bari, Italia sarbatoresc Sf Nicolae prin parade si festivaluri.

     Sf Nicolae este sarbatorit sub numele de “Sinterklass” in Olanda - unde copiii isi primesc cadourile doar in saboti de lemn - sau sub numele de “Nikolaus” in Germania, unde cei mici isi primesc cadourile in bocanci, pe care ii numesc “bocancii Sfantului Nicolae”. In Romania, sarbatoarea     Sfantului Nicolae se mai numeste si Sannicoara si prezinta victoria binelui asupra raului.

LA MULTI ANI DE MOS NICOLAIE!

sursa

Recomandare

    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impărtăsesti cu noi, inscrie articolul aici!