De ce au fesurile moţ
Folosite cu precădere în anotimpurile reci, fesurile ascund o istorie cât se poate de interesantă. Nu doar atât! Aparent inutile, moţurile au, la rândul lor, o poveste captivantă, care datează din urmă cu mai bine de un mileniu.
Totul a început în Japonia, la începutul seconului al XI-lea, de la o simplă... coafură. Mai precis, este vorba despre cocul faimoşilor samurai.
Astfel, moţul respectiv era considerat un simbol al unui statut social nobil, care îi diferenţia pe samurai de oamenii de rând. Mai mult, tăierea cocului însemna decăderea pe scară socială, fiind considerată una dintre cele mai drastice pedepse din Imperiul Japonez.
Moda moţurilor avea să revină în secolul al XIX-lea. Mai precis, în 1826, când sultanul Mohamed al ÎI-lea a hotărât că ienicerii Imperiului Otoman să poarte fesuri roşii cu moţ negru, renunţând la deja consacratele turbane.
La vremea respectivă, fesul - a cărui denumire provine de la oraşul marocan Fez - era sub formă de trunchi de con, plat, pentru că otomanii să se roage mai uşor. Iar moţul, împrumutat din mitogia japoneză, era, de asemenea, un simbol al nobilimii.
Iniţial un simbol al modernismului otoman, fesul avea să treacă granitile Turciei şi să devină un trend în rândul nobilimii occidentale.
Iar la începutul anilor 1900, avea să treacă Oceanul şi să suporte câteva modificări.
Mai precis, designerii americani au adoptat modă actualului fes, alungit, cu moţ mare, obiect vestimentar pe care îl regăsim, actualmente, în garderoba marii majorităţi a bărbaţilor, dar şi a femeilor de pe întreagă planetă.
O seară si o săptămână minunată!!
buna dimineataaaa :)
RăspundețiȘtergereO zi buna!
ȘtergereFoarte interesantă povestea moțului de la fes! :) La japonezi m-aș fi gândit ultima dată, dacă m-ai fi întrebat de unde vine acest moț! :)
RăspundețiȘtergereAstazi am vazut mai multa lume purtand fesuri cu mot! Si acum cand citesc ce ai scris, m-a amuzat coincidenta. Interesante detalii!
RăspundețiȘtergereSi recunosc ca m-a amuzat sa fac un ciucure rotund pentru o caciulita!
Zile frumoase, Iulisa!
Superba povestea asta cu moturile :)
RăspundețiȘtergere