Buna dimineata soare

Creanga de aur 

    Conform unor mituri şi legende, ramura de vâsc (creanga de aur) este un simbol universal al regenerării şi nemuririi, asociată cu forţa, înţelepciunea şi cunoaşterea, virtuţi care o apropie din punct de vedere simbolic de Sfinxul egiptean. Legenda spune că la o mie de ani, vâscul face o creangă de aur, iar cine are norocul să o găsească capătă puteri miraculoase şi devine nemuritor.

   Pe de o parte, în concepţia unor credinţe străvechi, creanga de vâsc deschide Infernul, având puteri magice, îndepărtând demonii şi conferind nemurire, pentru că nu este atacată de foc. Folosită de Enea şi Orfeu în călătoriile lor subpământene, creanga de aur este simbolul luminii care permite explorarea Infernului fără pierderea sufletului.

   Pe de altă parte, potrivit concepţiei druide, vâscul este considerată o plantă sacră, simbolizând viaţa eternă, la fel că şi pomul de crăciun. Preoţii druizi tăiau vâscul de pe stejar cu o secera de aur în cadrul unor ceremonii religioase speciale, iar ramurile trebuiau prinse înainte de a atinge pământul. Apoi, aceştia rupeau crengile de vâsc în mai multe rămurele şi le împărţeau credincioşilor care le atârnau deasupra uşilor că protecţie împotriva fenomenelor meteo periculoase şi a calamităţilor naturale.
      O legendă spune că doi conducători de armate care urmau să se confrunte s-au întâlnit într-o pădure şi întâmplarea a făcut că în stejarul sub care s-au oprit să fie o creangă de vâsc, fapt care a dus la încheierea păcii.

 

   Obiceiul sărutului sub vâsc

   Tradiţia de a te săruta sub ramură de vâsc îşi are rădăcinile într-o frumoasă legendă scandinavă legată de Frigga, zeiţă dragostei şi de Balder, zeul soarelui, fiul acesteia. Într-o noapte, Balder are un vis despre propria-i moarte. Îngrozit, el aleargă la mama lui să-i spună visul. Premoniţia fiului ei despre moarte o îngrijorează nespus de mult, întrucât ea ştia că odată cu Balder va dispare şi pământul. Pentru a preveni o astfel de tragedie, Frigga aleargă la toate creaturile aerului, pământului, focului pentru a le smulge promisiunea de a nu face vreun rău fiului ei.

    Cu toate acestea, Loki, zeul răului a aflat că Frigga a uitat să ceară promisiunea unei singure plante. Această era întâlnită, de obicei, pe ramurile stejarilor şi era cunoscută sub numele de vâsc. Loki a făurit o săgeata otrăvită în vârful căreia a pus o crenguţa de vâsc şi l-a păcălit pe Hoder, să o îndrepte către Balder, fratele acestuia,. Zis şi făcut. Fără să stea pe gânduri Hoder a trimis săgeata otrăvită chiar în inima lui Balder, acesta murind pe loc. După trei zile, Frigga reuşeşte să-l readucă la viaţă pe fiul ei, cu ajutorul vâscului. Zeiţă dragostei a binecuvântat planta şi a adus asupra acesteia vraja că oricine stă sub ea să fie aparat permanent de pericole şi să aibă dreptul de a fi sărutat, că un semn al dragostei.

    Aşadar, de atunci şi până în zilele noastre se păstrează acest obicei. Se spune că dacă doi tineri îndrăgostiţi cad sub vraja acestui obicei, în acel an se căsătoresc, iar dacă doi soţi sunt atraşi de această vraja, aceştia vor avea parte de înţelegere, armonie şi multă iubire.

 

Recomandare

    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impartasesti cu noi, inscrie articolul aici!