Venere si Madonă - Mihai eminescu

Ideal pierut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii,
O! te vãd, te-aud, te cuget, tânãrã si dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei.

Venere, marmurã caldã, ochi de piatrã ce scânteie,
Brat molatic ca gândirea unui împãrat poet,
Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie,
A femeiei, ce si astãzi tot frumoasã a o revãd.

Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelatã,
Suflet îmbãtat de raze si d-eterne primãveri,
Te-a vãzut si-a visat raiul cugrãdini îmbãlsãmate,
Te-a vãzut plutind reginã printre îngerii din cer

Si-a creat pe pânzã goalã pe Madona Dumnezeie,
Cu diademã de stele, cu surâsul blând, vergin,
Fatã palã-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Cãci femeia-i prototipul îngerilor din senin.

Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieti de poezie,
Te-am vãzut, femeie stearpã, fãrã suflet, fãrã foc,
Si-am fãcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,
Când viata pustiitã râde-o razã de noroc.

Am vãzut fata ta palã de o bolnavã betie,
Buza ta învinetitã de-al coruptiei muscat,
Si-am zvârlit asuprã-ti, crudo, vãlul alb de poezie
Si paloare-i tale raza inocentei ei I-am dat.

Ti-am dat palidele raze ce-nconjoarã cu magie
Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,
Din demon fãcui o sântã, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ti murdare ochiu-aurorei matinal.

Dar azi vãlul cade, crudo! dismetit din visuri sece,
Fruntea mea este trezitã de al buzei tale-nghet
Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece
Mã învatã cum asuprã-ti eu sã caut cu dispret!

Tu îmi pari ca o bacantã, ce-a luat cu-nselãciune
De pe-o frunte de fecioarã mirtul verde de martir,
O fecioar-a cãrei suflet era sânt ca rugãiunea,
Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
Eu fãcut-am zeitate dintr-o palidã femeie,
Cu inima stearpã, rece si cu suflet de venin!

*

Plângi, copilã? -- C-o privire umedã si rugãtoare
Poti din nou zdrobi si frânge apostat-inima mea?
La picioarele-ti cad si-ti caut în ochi negri-adânci ca marea
Si sãrut a tale mâne, si-i întreb de poti ierta.

Sterge-ti ochii, nu mai plânge!... A fost crudã-nvinuirea,
A fost crudã si nedreaptã, fãrã razem, fãrã fond.
Suflete! De-ai fi chiar demon, tu esti sântã prin iubire,
Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu pãrul blond.(1870, 15 aprilie)

Recomandare Nu este un concurs, este doar blogging interactiv! Dacă doreşti să participi , SoriN îţi dă mai multe detalii!.