Undeva, în gândurile mele...

CHEMAREA NATURII 

Când timid întreb natura 

De ce oare mă răsfaţă 

Sau când soarele zâmbeşte 

Cald din nori, de dimineaţă 

Nu ţin cont că am probleme 

De la buna mea artrită 

Şi hai-hui pornesc prin lume

Făr-o ţintă anumită !

Încă vremea e de mare 

Şi e rost de bălăceală 

Dar prefer cu totul munţii 

Cu-a lor taină ancestrală... 

Nu c-aş fi avid de sportul 

Cataratului alpin 

Dar prefer să respir aer 

Curat, tare, carpatin... 

Sunt adeptul ne-ndoielnic 

Al frăţiei cu natura 

Codrul verde mi-e prieten

Iar izvorul e tinctura 

Printre ierburi îmi fac patul

Evitând scaieţi de seamă

Dintre frunze, păsăretul 

Triluri cântă, fără teamă !

De se-ntampla ca o ploaie 

Rătăcită să apară

Iute scorbura bătrână 

Cu iubire mă-nconjoara 

Ba chiar blânde veveriţe

Îmi aduc de sus, alune 

Iar un urs, venit de-aiurea 

Fagur la picioare-mi pune... 

Cum să nu iubeşti pădurea 

Când din mic căuş de palme 

Vin să soarbă apa vie 

Minunate ciute calme 

Iar în jur, o feerie 

Curcubee colorate 

Fluturii mari de broderie

Te-nconjor, ca nestemate...

De-aş putea aş da betonul

Şi asfaltul, pe-o colibă 

Numai ca să simt natura 

Cum toţi porii îmi îmbibă

Cu miresme naturale 

Lângă un izvor de munte 

Şi-adieri să îmi zburlească 

Tandre, tâmplele cărunte.

Gabriel Matrana