Buna dimineata soare

      A fost odată ca niciodată, o prințesă. Frumoasă... frumoasă cum numai în basme găsești. Fusese născută din îmbrățișarea soarelui cu luna, și furase de la soare părul bălai, de la lună pielea albă și strălucitoare, iar de la bătrânul cer, ochii azurii. 
       Soarele îi pusese pe buze tot apusul iar luna îi stropise trupul cu mister și îi prinsese în iriși câte un licurici.
      Cu toate astea, prințesa era tristă. Purta ascuns în sân un ultim zâmbet, un zâmbet pentru care nu găsea niciodată  momentul potrivit. 
   Se temea totuși să nu îl piardă, să nu i-l fure vântul cald de vară, sau să nu i-l alunge vreo bătaie de inimă, așa că îl ascunse într-o bulă de săpun. Cine s-ar fi gândit să caute acolo?
    Dar, într-o zi, vântul reuși să i-o fure. Și zâmbetul odată cu ea. Și îl purtă departe, peste mări și țări. Mulți curioși o priviră și căutară să îi înțeleagă strălucirea. Dacă ai ști cât de frumos strălucește ultimul zâmbet! 
    Au prins-o și au deschis-o, apoi au zâmbit când au văzut ce se află înăuntru. Și zâmbetul lor s-a așezat de bună voie lângă zâmbetul stingher. Bula de săpun și-a continuat zborul adunând zâmbete între pereții ei subțiri și parfumați. Și într-o zi, s-a întors la prințesă și s-a spart în brațele ei. Zâmbete, mii de zâmbete.
     Copleșită, prințesa a plâns printre hohote de râs. De-acum nu mai avea de ce să se teamă, avea destule zâmbete pentru toată viața.
       Apoi i-a zâmbit somnului și somnul i-a înapoiat zâmbetul în vis..


 

Recomandare

    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impărtăsesti cu noi, inscrie articolul aici!