ღ Bună dimineata soare ღ

Legenda bujorului

 Bujorul   este simbolul prosperităţii, a luxului,deoarece în antichitate îşi permiteau să crească aciasta plantă numai cei bogaţi.
  În mitologiea greacă se spune, că  denumirea de Paeonia provine de la doctorul Paeon.Acesta s-r fi implicat în problemele personale ale zeilor şi a putut fi salvat doar prin transformarea să într-o floare cu puteri miraculoase:bujorul.Se spunea, că bobocii de flori de bujor  strălucesc în  nopţile cu luna plină.  Această legendă are un noian de ani, dar mai dăinuie şi astăzi, iar oamenii şi în prezent consideră  bujorul drept rege al florilor, un rival destoinic al trandafirului. Ecxista şi  o altă legendă , potrivit căreia bujorul e întruchiparea unei preafrumoase fete.
  În China, unde cultură bujorului are o vechime de mai mult de  de o mie de ani, aciasta floare este omagiată  că simbol al longevităţii.  Bujor era fiul unui împărat bătrân şi tare paşnic. Aflându-se pe patul morţii, bunul împărat îi zise feciorului:
- Dragul taţii, eu n-am duşmani, după cum bine ştii. Războaie cu vecinii n-am purtat. Am însă un mare necaz, Bujor. Cunoşti şi tu povestea …
- Da, tată! răspunse fiul cu o mare durere în suflet. Toată lumea ştie despre lacul blestemat din codrul de brazi, acolo unde trăiesc stafiile şi ielele amăgitoare. Ielele cele spurcate, care-i prefac pe oameni în măgari şi în viţei, schimonosindu-i.
Ochii împăratului luceau de spaima.
- Să nu te duci niciodată acolo, Bujor. Niciodată să nu te duci la lacul ielelor …
  Împăratul căzu pe pernă, fără suflare. Bujor îi închise pleoapele şi-l jeli îndelung. Acum el era stăpânul împărăţiei. Avea buzduganul în mâna şi coroana de aur pe cap.
    După câţiva ani, când promisiunile se uită, noul împărat Bujor umblă prin târguri şi prin sate. Tocmai trecea pe lângă pădurea adâncă, în mijlocul căreia se află lacul cel blestemat. Era noapte şi luna lumina feeric împrejurimile.          Deodată, pe Bujor începu să-l fure somnul. 
 Cântau privighetorile, dar şi ielele vrăjite care apăreau goale şi ademenitoare la marginea poienii.
- Doamne, oştenii mei s-au tolănit pe iarbă şi-au adormit. Şi caii s-au culcat, iar zânele frumoase şi zâmbitoare mă poftesc în pădure …
Bujor mergea magnetizat, după iele şi stafii, până într-o dumbravă fermecată. Ielele albe jucau în jurul tânărului împărat care se ruşinase de goliciunea ielelor şi obrazul i se înroşise că focul.
- Să- l prefacem în viţel! rase o zână.
- Ba să-l facem în gândac! hohoti răutăcioasă altă.
- Broscoi i-ar stă mai bine, hihi! mai zise una înalta.
  Mama ielelor, tot aşa de atrăgătoare că şi fiicele sale, purta pe cap o coroana sclipitoare, bătută în pietre preţioase. Ea zise:
- Nu, nu! Pentru că dumnealui, fiul de împărat s-a înroşit la faţă, poruncesc să se prefacă imediat în floare. Floare roşie. Aşa să rămâie!
  Într-o clipă, trupul lui Bujor intră într-un vârtej şi se transformă într-o floare roşie că jarul, destul de mare şi bătută că un pămătuf. Apoi, ielele au dispărut în lacul blestemat. Mai apoi, oamenii au numit floarea cea roşie bujor.
  Bujor a rămas până astăzi, după numele lui Bujor, fiul împăratului, care fusese vrăjit de zânele cele rele, că să se transforme în floare de bujor

Un inceput de saptamana cat mai placut va doresc!

An InLinkz Link-up