"Sunt lucruri care nu vrem să se întâmple dar trebuie să le acceptăm, sunt lucruri pe care nu vrem să le știm dar tebuie să le învățăm, si oameni fără de care nu putem trăi dar trebuie să le dăm drumul." (Autor necunoscut)

4 mai 2014

ღ Bună dimineata soare ღ


      

Legendele florii de liliac 



  

      Aţi auzit de "Pădurea de liliac" de la Ponoarele,de  la câţiva km de Baia de Aramă ,pădure considerată o minune a naturii? În fiecare an se organizează acolo Sărbătoarea Liliacului, care dăinuie oficial din 1965, dar ea se ţinea încă din timpuri străvechi, când flăcăii şi mândrele, moşnegii şi băbuţele se adunau să se desfete la umbră pădurii de liliac.     




Pădurea e unica conservată din ţară şi este declarată arie protejată.
  Pădurea de liliac,unde  aroma se simte în aer! 

  Nu poţi fugi de el, nu poţi să nu-l simţi. Liliacul te îmbată, dacă îi permiţi să-ţi ajungă în suflet.
  Liliacul, una dintre cele mai populare flori de primăvară, cu un parfum delicat, subtil şi persistent,înrudit cu măslinul şi iasomia. Mirosul său ispititor, asemenea celui de trandafir, crin sau tuberoză, a devenit preferatul multor producători de parfumuri sau cosmetice bucurându-se de o faima internaţională. Recomand Yves Rocher, sunt renumite pentru utilizarea parfumurilor florale,extrem de naturale.
  Supranumit “floarea memoriei“, oamenii spun că mirosul sau trezeşte amintiri, liliacul semnifică misterul iubirii, frunzele lui sunt au formă de inima, aţi observat?


Dar patria liliacului este Persia. Această floare are o legendă plină de poezie.



    Odată, prin aprilie, când pământul aştepta cu nerăbdare darurile cereşti,   Flora, zeiţă florilor şi a tinereţii, s-a dus să-l deştepte pe Soare, că să poată vedea mai curând vesmântul fermecat al copacilor, să audă cântecul păsărilor, să se cufunde în marea de flori parfumate. Auzind chemarea Florei , soarele, în tovărăşia zeiţei Iris, frumoasă să soţie, a coborât pe pământ.
   Amestecând razele multicolore ale curcubeului cu cele aurii ale soarelui, zeiţă florilor şi a tinereţii a început să stropească cu acest amestec păşunile, câmpiile, copacii.      Oriunde cădeau asemenea stropi, pe loc apăreau clopoţei albaştri, steluţe bătând în roz, felinare purpurii, umbreluţe aurii. Când a ajuns pe tărâmurile de nord ale pământului, a văzut cum culorile curcubeului se terminaseră. Îi rămăsese doar un pic de liliachiu.
   Atunci, Flora a început să stropească pământul cu această culoare. Pe locurile în care cădeau stropii, apăreau florile de liliac.

   Iată de ce, liliacul nu înfloreşte, nicăieri, atât de abundent că în ţările nordice.


 Un inceput de saptamană cât mai plăcut vă doresc!

 
Recomandare    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impartasesti cu noi, inscrie articolul aici!




5 comentarii:

  1. Cat de aproape sunt de Ponoare si totusi nu am fost niciodata in zona, cu atat mai putin la vestita sarbatoare a liliacului! Un inceput de saptamana frumos!

    RăspundețiȘtergere
  2. Aud acum despre Padurea de liliac :) Mi-ar placea sa petrec acolo macar o zi de primavara cand liliacul e inflorit! Probabil ca nu doar plamanii s-ar parfuma, ci si sufletul.
    Frumoasa legenda si frumoase fotografiile! Ultima foto este stralucitor de frumoasa! :)
    Multumesc. Minunat saptamana sa o petreci!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bună IULISA!
    Interesantă legendă,nu știeam că există,în curând va fi festivalul narciselor!
    O săptămână excelentă îți doresc!
    Cu tot dragul te îmbrățișez!

    RăspundețiȘtergere
  4. nu stiam ca exista o astfel de padure...ohh, trebuie sa ajung acolo pentru ca iubesc parfumul de liliac, atat de suav, atat de delicat

    RăspundețiȘtergere
  5. am semn pe cap crestet este poza fotografia parfumul florile mele Dolha Nalba 1900-etrn si vesnic.

    RăspundețiȘtergere