Buna dimineata soare

„Dă șansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta.” 

 

Mark Twain

 Povestea unei mame

Vă voi relata o povestire bazată pe fapte reale, foarte mişcătoare şi cred că veţi fi şi voi impresionaţi...

   "Am fost crescut cu toată dragostea şi atenţia pe care doar o mama o poate arata copilului ei.
  Tatăl meu a murit în urma unui accident de circulaţie, când eram mic, însă nu ştiu de ce, mama nu a vrut să-mi povestească despre asta. O înţeleg, nu e un eveniment tocmai plăcut. Mama mea făcea multe sacrificii şi eu vedeam asta zilnic, ba chiar lua în serios şi atribuţiile tatălui-lipsa. Cu toate astea, eu încercăm să o îndepărtez de mine,pentru că ea...avea doar un ochi. Sau mai precis, avea un ochi sănătos şi o scobitură în locul celuilalt ochi.
   Acest lucru mă făcea subiect de ras între colegii mei de la şcoală...ştiţi cum sunt copiii...radeau de mine şi de mama, zicând:
  "Uite, iar a venit cicloapa..."
  Unii mă întrebau ce a păţit, şi deşi ştiam că nu au intenţie rea în a întreba, eu tot mă simţeam deranjat...pentru că nu ştiam nici eu
prea bine răspunsul.
  Şi atitudinea această, de respingere şi de a fugi de ea, a continuat şi în adolescenţă şi când mă făcusem om mare, la casa mea,cu familie şi copii...
  Deşi se făcuseră mari, având 5 şi 7 ani, refuzasem să le-o prezint pe bunica lor, cea fără un ochi.
   La insistenţele unui prieten, am hotărât să o invit acasă...Nu a ieşit cum mă aşteptam.   Fetiţa s-a speriat foarte tare şi băiatul a început să radă...
  Atunci mama s-a întors încet şi a plecat la casa ei, iar eu nu i-am mai zis nimic...
  Când am trecut pe la liceul din cartier,unde crescusem şi învăţasem, cu ocazia reuniunii de 10 ani,m-am întâlnit şi cu fosta vecină,profesoară, tocmai când vroiam să plec.M-a recunoscut, şi eu pe ea...
  I-am sărutat mâna şi am dus-o la frunte, şi m-a mângâiat pe creştet, ca atunci când eram mic.
   Mi-a zis să o aştept şi în scurt timp mi-a adus o scrisoare...
  "E de la mama ta, Allah să-i facă mormântul grădina din grădinile Raiului...a fost o femeie bună şi mi-a lăsat datoria aceasta, cu prima ocazie când te voi vedea să-ţi înmânez această scrisoare..."
   I-am mulţumit şi m-am îndepărtat,dar eram nerăbdător să citesc ultimele ei cuvinte,deşi mi-era ruşine că îi căutăm cuvintele după moartea ei,şi parcă mirosul ei era în fibra hârtiei pe care scrisese, atât de curat şi atât de timid,de parcă ar fi strâns în braţe acea bucată de hârtie mulţi ani la rând, în aşteptarea mea...
  În scrisoare mama mea şi-a aşternut ultimele cuvinte astfel:
  "Fiul meu, îţi scriu aceste rânduri în speranţa că acestea vor ajunge la ţine, prin vecina în care am avut mereu încredere. Medicamentele şi boala ce se agravează mă neliniştesc, dar am nădejde în Allah că va avea grijă de mine.
   Ştiu că eşti ocupat cu munca şi nu ai timp să stai cu mine...oricum, la ce ar fi fost bun?       Ştiu că vrei să dai tot ce ai mai bun copiilor...oare eu nu ştiu?
  Să ai grijă de ei şi să fii cu frică de Allah.
  Îmi cer scuze că ţi-am speriat fetiţa când am venit în vizită.
  Mi-aş fi dorit să vă strâng ultima oară în braţe, înainte de a pleca de pe această lume.
  Să ştii că îmi iubesc nepoţii, nora şi pe ţine deopotrivă.Tocmai de aceea nu am fost insistenţă şi m-am retras, să va bucuraţi împreună.
  Să ştii că nu sunt nici tristă şi nici mânioasă. Am credinţă că am lăsat în urmă un băiat cu suflet bun.
   Ştiu că ţii mult la familia ta, şi vreau să fii în continuare aşa. Aşa am ţinut şi eu, să fie unită.Cât mi-am dorit şi nu s-a putut...
   Tatăl tău a murit în trafic, când aveai doi ani şi jumătate, eram pe drum şi ne întorceam din vacanţă...Soarta a făcut că el să îşi piardă viaţă,
şi pentru că erai singurul care îmi rămăsese şi erai şi mic, m-am gândit că nu vei avea o copilărie fericită cu un ochi defect...aşa că ţi-am făcut un transplant
şi aşa am încercat să te fac fericit, să poţi vedea normal că toţi copiii, şi prin fericirea ta eram şi eu fericită...oarbă de un ochi dar fericită prin ţine.
  Te rog ai grijă de familia ta şi creşte-ţi copiii cu frică de Allah.
  Mama ta mereu iubitoare...""
  Am plâns mult pentru cea care a trăit pentru mine şi prin mine… mama mea. Nimic şi nimeni vreodată nu va putea şterge din sufletul meu vinovăţia pe care o simt pentru că am judecat totul după aparenţe. 
  Am decis să împărtăşesc povestea mea de viaţă tuturor care vor să o citească, în speranţa că pot ajută oameni din orice colţ de lume să nu cadă în capcană mea, aceea de a judecă pe cei din jur şi a nu-i cunoaşte cu adevărat niciodată.

Recomandare

    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impartasesti cu noi  inscrie articolul la   "Bună Dimineata Soare"!

1. Sorin

2. Carmen

3. MARIA

4. Legenda Licuriciului

5. floarea -bunicaf

6. Diana

An InLinkz Link-up