"Sunt lucruri care nu vrem să se întâmple dar trebuie să le acceptăm, sunt lucruri pe care nu vrem să le știm dar tebuie să le învățăm, si oameni fără de care nu putem trăi dar trebuie să le dăm drumul." (Autor necunoscut)

24 mar. 2013

HAPPY WEEKEND

     Happy Weekend



     Staţia metrou L'ENFANT PLAZA d în Washington, DC, într-o zi friguroasă, de ianuarie .

  Un om cu o vioară a cântat şase piese de Bach timp de 45 de minute. În
timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea staţie,
majoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde,
apoi a grăbit pasul, mănat probabil de programul sau strict.
4 minute mai târziu:
    Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat în pălărie fără să se oprească.

6 minute:
   Un tânăr se reazemă de perete că să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă în trap uşor spre peron.
10 minute:
  Un copil de 3 ani se opreşte în faţa muzicianului dar maică-să îl trage grăbită de hăinuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist
dar maică-să îl împinge nervoasă înainte, aşa că cei doi se mişcă, el întorcând capul din când în când.           

  Lucrul asta se repetă cu mai mulţi copii
iar părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.
45 minute:
  Muzicantul a cântat în continuare. Numai şase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente.     Circa 20 au aruncat nişte bani.
 Omul a colectat în total $32.
 După o oră:
 El a terminat de cântat şi s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...
   Nimeni n-a remarcat, dar acesta era JoshuaBell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese
scrise vreodată, pe o vioară estimată la $3,5 milioane. Cu câteva zile înainte, umpluse o sala de concerte din Boston .
  Valoarea medie a biletelor $100.
  Povestea este adevărată. Concertul din staţia de metrou, a fost organizat de către Washington Post că un experiment social
asupra percepţiei gustului şi priorităţilor oamenilor.
Problemele care s-au pus:
*Într-un loc public, la o oră nepotrivită, suntem în stare să percepem frumuseţea?
*Ne oprim s-o admirăm?
*Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat?
   O concluzie posibilă în urmă acestui experiment, ar fi această:
   Dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm pe unul dintre cei mai buni solişti ai lumii cântând cea mai bună muzică scrisă vreodată
pe unul din cele mai bune instrumente făcute vreodată,


  Oare de cât de multe alte lucruri minunate ne lipsim în existenţă noastră?
    

Nonvaloarea stăpâneşte astăzi lumea !



 Hai primavara, hai hai !!!

 "Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 1

10 comentarii:

  1. da! înfiorator - sublim, geniu - banal... prapastiile se casc, dar noi nu avem timp sa le vedem!
    am scris si eu un articol pe acesta tema: http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2012/03/valoare-si-recunoastere.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Subscriu la mesajul transmis de articolul tău și la comentariu. ;;-)

    RăspundețiȘtergere
  3. of...
    adica eu sunt contra! si eu am mai comentat intamplarea!
    nu cred ca soferul asculta muzica atent, el are alte griji, muzica e doar un fundal! oamenii, la metrou, sunt soferi cu trasee fixe, cu griji, cu propleme, cu liste de cumparaturi, cu analize medicale proaste, etc, etc...
    nu cred ca mergem la concert cu caietul de teme la matematica, asa ca nu intram in metrou pregatiti pentru o reprezentatie de gala!
    experimentul e gandit prost, doar daca nu asta au urmarit, adica au plecat pe un drum sigur prost, stiind rezultatul, ca sa ne scoata ochii!
    duminica placuta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca au vrut sa-i mai scada cota lui Bell...sau ce au vrut? Poate ca 100 de dolari pe un bilet era mult...si trebuia sa-l aseze la locul sau. :)
    E doar o idee. Pot fi mai multe.
    Povestea te ne cumva pe ganduri dar nu cred ca trebuie privita cu foarte mare gravitate. Eu, chiar de as asculta un geniu muzical si mi-as da seama ca suna excelent...ce-as putea face mai mult decat sa admir, eventual sa vorbesc cu un prieten..."mai, sa vezi ce ins talentat am ascultat azi in statia de metrou..." Si atat ar ramane. Ideea e ca pe oamenii foarte talentati sa-i vada cine trebuie. Nu eu, sau el...banalii trecatori cotidieni...
    Oricum foarte interesant experimentul...dar nu stim exact ce ascunde.
    Happy Weekend iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. *Povestea te PUne cumva.... am papat doua litere din cuvant. Scuze!

      Ștergere
  5. Din pacate este foarte adevarat...si foarte trist...
    Duminica frumoasa:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Stiam povestea. Parerea mea este ca nu cred ca nonvaloarea stapaneste lumea. Nu toata lumea are o cultura sau poate percepe arta. Nu putem afirma ca toata lumea este OTV-ista sau manelista! Daca te uiti in listele noastre de prieteni, vezi ca nu ne incadram in acest tipar. Cand baiatul meu era la scoala, eram ingrijorata pentru generatia care vine. Apoi am stat si m-am gandit: si cand eram eu scolarita , nu toti elevii aveau nota 10, nu toti urmau o facultate, nu toti mergeau la teatru...Asa a fost lumea si asa va fi!
    Zambeste si nu te ingrijora!

    RăspundețiȘtergere
  7. Fooooooarte frumos! Eu nu prea am auzit concerte pe stradă... Decât cântate de oameni nu prea atrăgători(înțelegi ce vreau să spun). Mă miră că acel muzicant a avut răbdarea de a cânta o astfel de piesă unui public ce nu îl prețuia așa cum trebuie...

    Îmi place poza și replica către primăvară!
    Pup!

    RăspundețiȘtergere
  8. Am mai citit despre întâmplarea asta, dar de fiecare dată îi apreciez morala de la sfârşit.

    RăspundețiȘtergere