Zâmbet de weekend

Am învățat de la natură că nu contează de câte ori te uiți la un lucru, de fiecare dată apare altfel. Așa am ajuns să văd marea într-o picătură și picătura devenind una cu marea.
Și pentru că nu vreau să mă „pierd” în abisuri o sa mă mențin la suprafață prin cuvinte. Căci fiecare cuvânt e ca o plantă de mare moartă ce a fost smulsă din adâncuri pentru a trimite un mesaj la suprafață, iar acum plutește pe ritm de valuri.
Ai ascultat vreodată muzica valurilor?

Am căutat destul răspunsuri în afara mea și, deși tot ce era în exterior oglindea ce se afla în mine n-am avut ochi să văd. Majoritatea oamenilor nu văd întregul din cauza focusului.

Atunci m-am hotărât să întreprind o călătorie în adâncuri, ca și cum ai face scuba-diving. Dar așa cum puțină lume are curajul să se scufunde în ocean, la fel de puțini sunt cei care au curajul să se scufunde în ei înșiși măcar pentru câteva clipe pentru a afla cine sunt, deși nu te poți îneca în propria ta mare. În adâncul ei nu auzi decât liniștea, ceea ce-i sperie pe iubitorii de zgomot și de furtună.

Sărutul valurilor

Tremură valuri sub soare
Când ating maluri visătoare
Din fire de nisip uşoare
Se nasc scântei nemuritoare

Sărutul valurilor doare
Fiind o clipă trecătoare
Şi cheamă malul cu ardoare
Un val să vină iar din Mare

Aş vrea să fiu un mal în aşteptare
Când valuri vin tremurătoare
Eu să mă las pierdută-n alintare
Să simt sărutul valurilor arzătoare

poezie de Monica Trif