"Sunt lucruri care nu vrem să se întâmple dar trebuie să le acceptăm, sunt lucruri pe care nu vrem să le știm dar tebuie să le învățăm, si oameni fără de care nu putem trăi dar trebuie să le dăm drumul."
(Autor necunoscut)
31 ian. 2016
Soare sau ploaie?
A fost odată o doamna în vârstă care se văicărea cât era ziua de lungă. Fica cea mare era căsătorită cu un comerciant de umbrele, iar fica cea mică era căsătorită cu un producător de tăieţei. În zilele însorite se plângea: “O, nu! Vremea este atât de frumoasă şi de însorită.
Nimeni nu-i va cumpără umbrelele fiicei mele. Ce să va întâmplă în cazul în care magazinul va trebui să fie închis?”. Aceste griji o întristau la culme. Pur şi simplu nu se putea abţine din plâns. Când ploua, ea plângea pentru cealaltă fiica a sa, pentru cea mică. “O, nu! Fiica mea este căsătorită cu un vânzător de tăieţei. Tăieţeii nu pot fi uscaţi fără soare. Acum nu va mai avea ce vinde. Ce e de făcut?”, se plângea ea. Atfel, bătrână doamna a trăit frământată de durere aproape fiecare zi a vieţii sale.
Fie soare sau ploaie, ea era întristă pentru una în ficele sale. Vecinii ei nu au reuşit să o consoleze şi o numeau în glumă “plângăcioasă”.
Într-o zi, ea a întâlnit un călugăr. Călugărul s-a arătat foarte curios să afle motivul pentru care era supărată tot timpul. După ce i-a explicat problema călugărului, acesta a zâmbit şi i-a spus cu amabilitate, “Doamna! Nu trebuie să va faceţi griji. Va voi arată calea spre fericire şi nu va mai trebui să plângeţi.”
Entuziasmată, această i-a cerut imediat călugărului să-i arate ce trebuie să facă. Călugărul i-a răspuns: “Este foarte simplu. Trebuie doar să va schimbaţi perspectiva.
În zilele însorite ,renunţaţi la a mai crede că fiica cea mare nu reuşeşte să vândă umbrele, și bucuraţi-va pentru faptul că fiica cea mică reuşeşte să usuce tăieţeii. Cu un asemenea soare bun, va reuşi să pregătească o mulţime de tăieţei şi afacerea va înflori. Când plouă, gândiţi-va la magazinul de umbrele al fiicei dumneavoastră.
Când plouă, toată lumea are nevoie de umbrele. Ea va vinde o mulţime de umbrele şi magazinul ei va prospera.”
Bătrâna a văzut lumina. A urmat instrucţiunile călugărului şi după un timp, a renunţat să mai plângă, zâmbea zi de zi acum. Din acea zi a fost cunoscută sub numele de “doamna zâmbitoare”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumoasă poveste!
RăspundețiȘtergereÎți doresc o săptămână ușoară și plină de reușite!
Pup și îmbrățișez cu drag,IULISA!
Si ce simplu a fost! Schimbarile de perspectiva pot face minuni!
RăspundețiȘtergereFrumoasa povestea ta!
Zile minunate sa ai, Iulisa!
Interesantă povestioară. O adevărtă lecție de viață! E bună de recitit cel puțin o dată pe zi că parcă prea mult ne plângem de orice și nu ne convine nimic. Omul face ce face și tot găsește nod în papură :D
RăspundețiȘtergereO săptămână frumoasă!