"Sunt lucruri care nu vrem să se întâmple dar trebuie să le acceptăm, sunt lucruri pe care nu vrem să le știm dar tebuie să le învățăm, si oameni fără de care nu putem trăi dar trebuie să le dăm drumul." (Autor necunoscut)

26 sept. 2015

Buna dimineata soare


    -Nu voi mai înflori niciodată! Niciodată! strigă trandafirul scuturându-și frunzele. Refuz să înfloresc! Refuz să mai împrăștii în lume parfumul meu! O să trăiesc și atât!   Dar nicio altă floare nu-și va mai desface petalele pe ramurile mele!
   Își ascuți țepii și îi înșiră pe toate crenguțele, își scutură din frunze și se lăsă scăldat de lumina soarelui. Părea ciudat să vezi un trandafir desfrunzit în mijlocul grădinii, tulpini goale și țepoase ridicându-se dintre straturile de flori.   
    Grădinarul îl îngriji cu mare atenție, îl trată pentru toate bolile pe care le cunoștea, dar niciun leac nu părea să funcționeze pentru o inimă rănită.
   Îndrăgostit fusese vara trecută de o pasăre călătoare. I-a promis că se va întoarce la primăvară, dar... probabil l-a uitat. I se părea acum fără niciun folos să mai înflorească.   Pentru cine? Pentru ce?
   Noaptea visa flori grele încărcate cu rouă. Dimineața se trezea cu muguri cruzi. Și-i rodea cu furie, și-i jupuia de pe pielea crudă.
    -Nu voi mai înflori niciodată! Niciodată!
    Să se fi ținut de promisiune? Sigur nu! Unele promisiuni sunt făcute special pentru a le încălca. Și ce deliciu este ruperea lor! S-a îndrăgostit de ochii albaștri ai florii de Nu-Mă-Uita și dragostea l-a făcut să își dorească din nou flori.

     A înflorit. Iar iubita nu l-a uitat. Se știe că florile de Nu-Mă-Uita nu uită pe nimeni niciodată!



      Cele mai multe flori s-au născut din iubire, o iubire atât de pură încât nu putea să dispară pur și simplu în negura timpului. Trebuia să rămână undeva, într-o floare, prinsă de aripa unei păsări, agâțată de ramura unui copac, undeva la vedere. Să fie văzută iar povestea să-i fie auzită.
     Unele flori s-au născut din lacrimi de fericire, altele din lacrimi de dor sau dezamăgire, unele din părul iubitei, din ochii ei, din buzele ei... Dar ce putea să răsară din picăturile de pasiune? Acea pasiune care te face să ți se taie răsuflarea? Acea pasiune care se adună în boabe mici și rotunde pe pielea îndelung sărutată? Acea pasiune care face totul să se învârtă în jurul tău?
    Poți să te gândești la altceva când inspiri parfumul tare al tuberozei?



Recomandare    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impărtăsesti cu noi, inscrie articolul aici!

2 comentarii:

  1. Multumesc pentru noua ta poveste plina de culori si pasiuni!
    O saptamana frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna dimineata într-o noua saptamâna!
    frumoasa poveste, împletita din culori, miresme si emotii :)
    Vesela si parfumata sa-ti fie întreaga saptamâna!

    RăspundețiȘtergere