Buna dimineata soare

Visul unei omizi

  O omidă micuţă cobora într-o zi înspre pământ. Foarte aproape de drumul ei era o lăcustă. 
  "Unde te duci?", a întrebat-o. 
   Fără să se oprească din mers, omida a răspuns:
  "Am avut un vis azi-noapte, visam că priveam toată valea de pe vatful muntelui înalt.        Mi-a plăcut ce am văzut în vis şi mi-am propus să fac acest lucru".
   Surprinsă, lăcustă a zis, în timp ce prietenă ei se îndepărta:" 
   Trebuie să fii nebună!  

   Cum vei putea ajunge tu până acolo? Tu, o simplă omida! O piatră va fi un munte, o băltoacă o mare, şi orice trunchi de copac, o barieră de netrecut". 
  Dar omiduta era deja departe şi nu o mai auzea. Picioruşele ei minuscule nu se mai opreau din mers.
   Deodată s-a auzit vocea unui scarabeu:
   "Unde mergi aşa hotărâtă?" 
   Deja transpirată, omiduta i-a zis gâfâind: 
   "Am avut un vis şi vreau să-l realizez, să urc pe munte că să privesc de acolo toată lumea".
   Scarabeul nu s-a putut abţine din ras, s-a oprit la un moment dat şi i-a zis: 
  "Nici măcar eu, cu picioarele atât de mari, nu aş încerca să fac un lucru atât de ambiţios." Se tăvălea pe jos de ras în timp ce omida îşi continua drumul.
   În acelaşi fel, păianjenul, cârtiţa, broască şi floarea au sfătuit-o pe prietenă noastră să renunţe. 
   "Niciodată nu vei reuşi!", îi spuneau, dar înăuntrul ei era ceva ce o împingea înainte.    Deja sfârşită de oboseală, pe punctul de a muri, s-a hotărât să se odihnească şi să-şi facă, cu un ultim efort, un culcuş unde să înnopteze.
  "Voi fi mai bine", a fost ultimul lucru pe care l-a zis şi a murit. Toate animalele din vale au trecut pe acolo să-i vadă rămăşiţele. 
   Acolo era creatură cea mai nebună dintre toate.   Mormântul ei li se părea un monument al absurdităţii. Era un refugiu demn de cineva care a murit încercând să-şi realilzeze un vis irealizabil.
   Într-o dimineaţă, în care soarele strălucea în mod neobişnuit, toate animalele s-au adunat în jurul acelui mormânt ce se transformase într-un avertisment pentru cei îndrăzneţi. Deodată, au rămas înmărmuriţi.
   Acea crustă tare a început să crape şi, cu uimire au văzut nişte ochi şi o antena care nu puteau fi ale omidei pe care ei o credeau moartă. Încetul cu încetul, ca pentru a le da timp să-şi revină după şoc, au ieşit aripile frumoase, ca un curcubeu, ale acestei fiinţe impresionante pe care o aveau în faţă: un fluture.
    N-a mai fost nimic de zis, toţi ştiau ce avea să facă va zbura până la marele munte şi-şi va realiza visul; visul pentru care trăise, pentru care murise şi pentru care s-a întors la viaţă. 
  Toţi se înşelaseră.Dumnezeu ne-a creat pentru a realiza un vis, să trăim pentru el, să încercăm să-l împlinim, să ne punem viaţă în joc pentru el, şi dacă vedem că nu putem, poate că avem nevoie de un popas şi de o schimbare radicală în vieţile noastre. Şi atunci, în alt mod, cu alte posibilităţi şi cu harul lui Dumnezeu, vom reuşi.

Doar căutând imposibilul, oamenii au găsit şi au atins posibilul, iar cei care s-au limitat la ceea ce era evident posibil, nu au înaintat în mici un fel.  H. Agudelo


Primăvara înseamnă renaștere și speranță. Să avem, deci, cu toții o primăvară minunată!

 

Recomandare

    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impărtăsesti cu noi, inscrie articolul aici!