Bună dimineața soare

 
    Nimeni nu știe exact,cum a apărut ghiocelul, dar mulți își amintesc de un sat din vremuri foarte îndepărtate în care trăia un băiat care purta acest  nume, Ghiocel.

   La prima vedere, părea un copil la fel ca ceilalți, îi plăcea să se joace, să alerge prin pădure și să petreacă cât mai mult timp alături de prieteni. Dar, Ghiocel era deosebit. 
     Satul în care trăia el, era destul de mic, doar câteva zeci de familii, așa că fiecare avea câte ceva de făcut.
   Unii se ocupau de hrană, alții aveau grijă de apă, unii aveau în grijă paza, alții sănătatea, bătrânul satului se ocupa de suflet iar Ghiocel era purtătorul Clopoțelului magic.
   Ce era Clopoțelul magic?Un clopoțel mic și alb în care se afla un fulg din aripa unui înger. Când de sat se apropia vreun pericol, Ghiocel suna din clopoțel și totul se risipea ca prin minune, norii grei care aduceau furtuni, seceta, chiar și gândurile rele.
   Într-o zi, în sat sosi un străin cu hainele rupte și obosit de drum. După ce a primit hrană și apă și s-a odihnit puțin, străinul a putut să vorbească și să spună că satul lui fusese distrus de Iarna, o zână învestmântată în haine de ger și vânturi puternice. Sătenii s-au speriat și l-au chemat în grabă pe Ghiocel.
   -Stați liniștiți, îi vin eu de hac!
   Și-a luat clopoțelul și a pornit spre hotarul de miază-noapte al satului. A așteptat și când a început să simtă un vântul rece care aducea Iarna, a început să sune din clopoțel.
   Iarna înfuriată, și-a umplut gura cu crivăț și a început să sufle sper el, dar Ghiocel nu s-a lăsat învins. A continuat să sune din clopoțel deși simțea cum frigul îi pătrunde prin fiecare por și îi îngheață picioarele, și trupul și chipul. Doar mâna care ținea clopoțelul refuza să înghețe.
   Spre dimineață, obosită de atâta suflat, Iarna a plecat sper alte zări, cruțând satul lui Ghiocel. Un vânt călduț s-a pornit să sufle încălzind pământul, iarba și copacii.
   Ajunși la hotar, sătenii nu l-au mai găsit pe Ghiocel, dar în locul lui se ridica mândră o floare măruntă și albă ca un clopoțel. În amintirea lui, oamenii au numit-o ghiocel. De atunci, sunetul lui alungă în fiecare primăvară iarna cea grea.

O zi frumoasă, plină de gânduri bune si de evenimente demne de a fi notate în caietul amintirilor!

Recomandare

    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impărtăsesti cu noi, inscrie articolul aici!