– Te rog, nu mă ucide, lasă-mă să mă duc la semenii mei!
Atunci, leul cel bătrân l-a dus până la marginea unui lac din apropiere – a cărui apă era cristalină şi netulburată şi l-a forţat să-şi privească chipul pe luciul apei. Leul cel tânăr tresări de uimire. Nu-i venea să creadă că acela era el. Înţelese imediat că nu seamănă cu restul turmei, dimpotrivă, este un leu tânăr şi puternic. Era atât de bucuros de descoperire, încât a răcnit atât de puternic, de a răsunat întreaga vale. Până atunci nu scosese nici un fel de răget, deoarece nu se credea cu nimic diferit de o oaie.
Atunci bătrânul leu i-a spus:
– Munca mea s-a încheiat; acum totul depinde doar de tine. Vrei cumva să te întorci la turma în care ai crescut ?
Leul cel tânăr a râs şi i-a răspuns :
– Te rog să mă ierţi, dar pur şi simplu uitasem cine sunt. Îţi mulţumesc foarte mult că m-ai ajutat să-mi dau seama cine sunt cu adevărat! Dacă nu te întâlneam, m-aş fi purtat toată viaţa ca o biată oaie, fără să-mi cunosc puterile.
Şi regele animalelor pleca mândru, netemător, fără să mai arunce nici măcar o privire înapoi, adâncindu-se în junglă plină de pericole.
Aşa şi omul, abia după ce cunoaşte înţelepciunea şi îşi dă seama cine este cu adevărat, poate trăi la adevărata să valoare.
O zi frumoasa, plina de gânduri bune si de evenimente demne de a fi notate în caietul amintirilor!
o frumoasa poveste, buna pentru educarea copiilor... Si eu aduc astazi la rubrica "Buna dinimeara, Soare" tot ceva de acest gen - povestea unui peresonaj iubit de copiii din intreaga lume ☺
RăspundețiȘtergereSa ai un start bun în noua saptamâna!