"Sunt lucruri care nu vrem să se întâmple dar trebuie să le acceptăm, sunt lucruri pe care nu vrem să le știm dar tebuie să le învățăm, si oameni fără de care nu putem trăi dar trebuie să le dăm drumul." (Autor necunoscut)

28 dec. 2014

Buna dimineata soare

Omul de zăpadă

 Azi   vă spun o poveste de Hans Christian Andersen


    Aceasta este o poveste veche, veche, de pe vremea primului om de zăpadă.

  Într-o iarnă friguroasă, cu mult omăt, un copil se juca singur în curtea din spatele casei. Nu avea prea multe jucării, dar avea multă zăpadă, așa că nu se plângea.
    A început să facă bulgări: unu, doi, trei, mai mari, mai mici, apoi i-a așezat unul peste altul, ca la un turn. S-a gândit apoi să decoreze turnul, dar tot ce a găsit prin curte au fost câțiva cărbuni, un morcov înghețat rămas rătăcit prin grădină din toamnă, o căciulă veche și un  ciot de mătură de prin magazie. Pe înserat, copilul a intrat în casă, lăsând turnul de zăpadă singur, în grădina înghețată.

Zâna Iarna, care colinda lumea în sania ei trasă de cerbi albi, a zărit turnulețul care semăna foarte bine cu un om și în glumă s-a gândit să-i dea viață pentru o noapte. Și așa a apărut primul om de zăpadă din lume.

   Când s-a așternut liniștea, din pădurea din apropiere au început să sosească musafiri de noapte. Două căprioare înfometate s-au apucat să scormonească prin zăpadă în căutare de frunze de varză sau știuleți de porumb uitați prin grădină de gospodari. Iarna hrana este greu de găsit.

  Omul de zăpadă le-a văzut și s-a gândit să le ofere nasul său portocaliu.

- Eu nu am nevoie de el. dar pentru voi poate fi o cină gustoasă! Căprioarele au primit bucuroase darul omului de zăpadă.

  Mai târziu, câteva păsărele s-au așezat pe capul omului de nea. Ar fi avut nevoie de câteva firicele de lână ca să-și căptușească cuiburile reci.

- Cu mare drag! le-a răspuns el și s-a grăbit să împartă toată lâna din căciula cea veche cu păsările cerului.

   Cât a fost noaptea de lungă, omul de nea a făcut cadouri celor din jurul lui: firele de paie le-a dat unor iepurași, iar cărbunii unor pitici ai pădurii.

   Spre dimineață, Zâna Iarnă l-a văzut stând cu totul despuiat. A înțeles ce s-a întâmplat și atunci, pentru bunătatea lui s-a gândit să-i afere și ea un  dar special: dragostea tuturor copiilor.

   De atunci, Omul de Zăpadă este un simbol nelipsit al iernii… de cum dă prima zăpadă, toți copiii se grăbesc să ridice oameni de zăpadă peste tot: pe străzi, în grădini sau în curțile caselor.






Recomandare    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impartasesti cu noi, inscrie articolul aici!

4 comentarii:

  1. Uite,o poveste pe care n-o stiam! Tare frumoasa si de sezon.Sarbatori placute sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  2. abia astept si eu ziua aceea când zapada fa avea consistenta necesara pentru a face un om de zapada ;)) nu a trecut niciun an în care sa nu fac macar un om de zapada, de înaltimea mea!
    Acum avem -10°C si zapada nu e lipicioasa, nu poti face nici macar un bulgare de zapada... Dar ninge minunat!
    O saptamâna cât mai frumoasa sa ai, Iulisa draga!

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu iubesc oamenii de zapada, chiar daca nu am varsta copilariei ! :) Frumoasa poveste !
    O saptamana frumoasa, Iulisa !

    RăspundețiȘtergere
  4. O poveste minunata! :) Si-mi aminteste de unul dintre cateii nostri, catel care cand a vazut primul om de zapada pe marginea drumului a inceput sa-l latre cu disperare si mergea incetisor pe langa el, ocolindu-l cat mai de departe! :))) Era un om de zapada imens!
    La multi ani! Sanatate si multe bucurii sa ai!

    RăspundețiȘtergere