"Sunt lucruri care nu vrem să se întâmple dar trebuie să le acceptăm, sunt lucruri pe care nu vrem să le știm dar tebuie să le învățăm, si oameni fără de care nu putem trăi dar trebuie să le dăm drumul." (Autor necunoscut)

10 nov. 2014

Buna dimineata soare

    

Legenda primei femei




Pandora. „Cea plină de daruri”, „cea care dăruieşte totul”, Pandora a fost prima femeie şi strămoaşa sexului feminin al speciei umane. 
     Hefaistos a creat-o din pământ la porunca lui Zeus, mânios pentru că Prometeu furase focul de la zei şi îl dăruise muritorilor: 
 ca să-i pedepsească pe oameni, Zeus i-a cerut lui Hefaistos să făurească o fiinţă splendidă, o femeie căreia toţi zeii au fost chemaţi apoi să-i dăruiască însuşiri deosebite:     
      Afrodita a făcut-o încântătoare, Atena a învăţat-o meşteşugul ţeserii, Hermes i-a dat şiretenia şi făţărnicia. Când a fost gata, îmbrăcată în veşminte strălucitoare, purtând pe cap un văl şi deasupra o coroană pe care Hefaistos însuşi închipuise felurite animale, Pandora a fost trimisă pe pământ, la regele Epimeteu, fratele lui Prometeu.
   Epimeteu a rămas vrăjit şi a primit imediat darul, uitând că Prometeu îi interzisese să accepte orice ar fi venit de la zei, de teamă că aceştia ar fi putut trimite ceva dăunător oamenilor. Prea târziu a înţeles   Epimeteu greşeala făcută: Pandora adusese cu ea un vas mare, în care se aflau toate relele ce pot atinge un muritor, iar când a ajuns la Epimeteu i-a ridicat capacul: dinăuntru au ieşit toate nenorocirile, răspândindu-se în lume. 
    Doar speranţa a rămas închisă în vas, pe care Pandora, din porunca lui Zeus, s-a grăbit să-l închidă. O variantă târzie a mitului susţinea, dimpotrivă, că acea cutie a Pandorei conţinea toate binecuvântările cerului, care le-ar fi fost destinate oamenilor dacă Pandora nu le-ar fi lăsat să scape ridicând capacul.

    Atât varianta mai veche şi tradiţională a mitului, anterioară cu siguranţă lui Hesiod – chiar dacă de la acesta ne-a parvenit prima sa relatare completă -, cât şi aceea mai recentă văd în femeie sursa irezistibilă, îmbietoare dar incontrolabilă, a tuturor nenorocirilor omeneşti.

   Dincolo de interpretările propuse mitului Pandorei în raport cu presupusa misoginie a lui Hesiod (dar Hesiod a preluat cu siguranţă povestea din surse mai vechi), este interesant de semnalat că numele Pandorei este şi un epitet al pământului; Pandora este la rândul ei făcută din pământ, şi nu lipsesc mărturiile iconografice în care aceasta este reprezentată ieşind chiar din pământ.
     Dacă între Pandora şi zeiţa Terra există o legătură evidentă (un alt epitet al său este Anesidora, „cea care face să răsară darurile din adâncuri”, adică zeiţa care asigură fertilitatea pămîntului), originea sa ca operă a lui Hefaistos îi conferă în acelaşi timp caracterul de produs al artei şi al activităţii unui demiurg (care în unele versiuni ale mitului nu este Hefaistos – sau nu numai el -, ci poate fi Prometeu, sau Epimeteu, sau vreun satir ori silen).


sursa: Anna Ferrari,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Traducere de Emanuela Stoleriu, Dragoş Cojocaru, Dana Zamosteanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003







Recomandare    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impartasesti cu noi, inscrie articolul aici!

3 comentarii:

  1. cred ca nu e greu de ghicit cat de draga imi este aceasta legenda, multumesc de reamintire draga Iulisa :)
    chiar daca speranta a ramas captiva in cutia Pandorei, ea exista si cred ca oamenii au avut nevoie mereu de un firicel de incredere si de...povesti :)

    RăspundețiȘtergere
  2. In timp se sterg multe in mintea noastra.Uitasem legenda,dar e bine ca ne-ai reamintit-o,mai ales ca avem o Pandora,printre noi. O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cata imaginatie, frumos, uitasem si eu aceste legende care mi-au ajuns pe la ureche candva. Pupici si o saptamana frumoasa!

    RăspundețiȘtergere