Buna dimineata soare

     Despre mușchiul râsului

Atunci când am aflat că unul dintre foarte puţinele elemente anatomice care îl deosebesc pe om de restul mamiferelor - unul dintre acele elemente misterioase şi definitorii, argumentând o origine abruptă, poate superioară - este un muşchi, exclusiv uman, care se numeşte "muşchiul râsului", am avut un sentiment de surpriză şi de triumf.
    Era ca şi cum aş fi descoperit că, realizând confuzia căreia i-a dat naştere, natura însăşi încearcă să facă o precizare, minoră aparent, dar de o infinită fineţe, şi delimitează astfel, printr-o singură nuanţă, categorii care păreau identice şi care se dovedesc în cele din urmă esenţial deosebite. 
  Este un gest cavaleresc, echivalând cu o retractare şi cu o recunoaştere, dovadă - anatomică! - a unei mai nobile ascendente.
   Spre deosebire însă de Buffon - cel ce, descoperind-o şi botezând-o, a transformat-o în argument material al unui spiritual pedigri -, eu m-am bucurat de existenţa infimei particule anatomice că de o explicaţie, în sfârşit găsită, a atât de paradoxalei noastre victorii. 
    Iată, elefanţii sunt mai mari, leii mai puternici, tigrii mai cruzi, cămilele mai rezistente, pisicile mai linguşitoare, şerpii mai otrăvitori, păunii mai frumoşi, gazelele mai graţioase, câinii mai credincioşi, caii mai nobili, şi totuşi noi am învins, pentru că numai noi avem în plus un muşchi - asemănător acelei pârghii în stare să ridice pământul în univers -, muşchiul râsului. 
   Păsările ştiu să zboare, peştii să înoate, albinele să facă miere, dar noi ştim să radem, iar râsul este în stare să ţină locul tuturor calităţilor şi să contrabalanseze toate forţele.     Pentru că el este asemenea acelor substanţe chimice care, intrate într-un amestec, îi schimbă brusc şi determinant caracteristicile, multiplicându-se de tot atâtea ori, schimbându-se, îmbogăţindu-se, transformându-se, scânteind din mii şi mii de fete contradictorii şi orbitoare, puternice. El poate să fie şi vesel şi trist, şi întăritor şi batjocoritor, şi bun şi rău, şi puternic şi slab, şi frumos şi urat, şi fericit şi disperat, el este asemenea lichidului în stare să ia formă vasului în care stă şi căruia îi da nu numai greutatea conţinutului, ci şi aspectul debordant al plenitudinii.    Căci nu prilejul, ci forţa de a râde acordă acestui act eminamente omenesc întreaga lui semnificaţie întinsă pe harta evoluţiei noastre de la biologie până la filosofie, forţa de a rade în orice condiţii, forţa de a demonstra că o înşiruire de întâmplări nu devine istorie decât structurată de arhitectură spiritului.
   Voiam de mult să scriu despre minunatul, misteriosul muşchi al râsului, care încurcă evoluţia lînă începută din protozoare şi ne acordă inexplicabili, intimidanti epoleţi. Dar nu cred că aş fi putut alege un mai potrivit moment decât momentul dintre ani, acel no man's time pe care numai râsul scânteind de toate nuanţele curcubeului mai poate să-l umple. A rade, a face haz de necaz, a da cu sâc roţii, care nu se opreşte niciodată, a secundelor, iată ceva într-adevăr demn de această unică, invincibilă specie, dotată cu un ciudat şi eroic muşchi al râsului; iată ceva cu adevărat greu. Pentru că, la urmă urmelor, de plâns ştiu să plângă şi alte mamifere, singur râsul ne e rezervat exclusiv, ca un arc pe care numai    Ulise ştie să-l stăpânească.

. Ana Blandiana

Un inceput de saptamana cat mai placut va doresc!

Recomandare

    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impartasesti cu noi, inscrie articolul aici!