"Sunt lucruri care nu vrem să se întâmple dar trebuie să le acceptăm, sunt lucruri pe care nu vrem să le știm dar tebuie să le învățăm, si oameni fără de care nu putem trăi dar trebuie să le dăm drumul." (Autor necunoscut)

21 apr. 2014

ღ Bună dimineata soare ღ

    O legendă ne spune că ,după răstignire, în noaptea de sâmbătă spre duminică, Pilat, invitat la un ospăt dat în cinstea lui de mai-marii evreilor, îngândurat si îndurat tinea un ou in mână. Tocmai în acel moment, un centurion năvăli in sală, strigând inspăimântat: ”Hristos a inviat!”. Sceptic Pilat a replicat: ”O să învie, când se va înrosi oul acesta”. Si oul s-a înrosit pe dată. Minunea l-a făcut pe roman sa scape oul din mâna. De atunci, se zice, a rămas obiceiul ciocnirii ouălor rosii. De fapt, este vorba de substituirea simbolică a sacrificiului prin lovirea ouălelor in cap. Mai glăsuieste legenda ca, in dimineata Duminicii dupa inviere o frumoasă copilă, cu poala plină de ouă, mergea către piata din Ierusalim pentru a le vinde. intilnindu-se pe drum cu un tânar evreu de vita nobilă, impresionat de vestea pe care o aflase, ii spune, in loc de bună ziua, ” Hristos a inviat !”. De atunci a rămas obiceiul ca oamenii sa se salute la inviere cu aceste vorbe.
    Pentru a intâmpina in deplina curătenie morală, sufletească aceasta innoire a lumii- ziua Luminata a invierii Domnului, s-ar cuveni ca toti crestinii sa se impărtăseasca.
impărtasania consta in vinul care reprezinta sângele lui Hristos si prescura sau anfora reprezinta trupul lui.
    Multi s-au intrebat si se mai intreaba si acuma: de unde au provenit si ce insemnatate au ouale rosii? Nu se poate da un raspuns multumitor. Din timpurile cele mai indepartate toate popoarele lumii celebrau sarbatoarea Anului Nou la echinoctiul primăverii, epoca in care oamenii celebreaza sărbătoarea Pastelui. in loc de copturi ei isi trimeteau ca simbol de afectiune reciproca ouăle rosii.
   Se spune ca oul reprezintă pe Creatorul lumii, care produce tot si contine in sine totul.


 Autor: Cristina Fialcovschi

Întotdeauna în perioada asta îmi amintesc de poezia lui Topârceanu.

La Paşti.

Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie
Necăjite şi mânjite
Zece ouă înroşite.
Un ou alb abia ouat
Cu mirare le-antrebat
“- Ce va este frăţioare
Ce va doare?
Nu va ninge
Nu va plouă
Staţi gătite-n haina nouă
Parcă, Dumnezeu mă ierte
N-aţi fi ouă…”
“- Suntem fierte!”
Zise-un ou rotund şi frez
Lângă pască cu orez.
Şi schimbându-şi brusc alură,
Toate-au început cu gură:
“- Pan’ la urmă tot nu scap”
“- Ne găteşte de paradă”
“- Ne ciocneşte cap în cap
Şi ne zvârle coajă-n stradă”
“- Ce ruşine! Ce dezastru!
Preferăm să fiu omlet”
“- Eu, de m-ar fi dat la cloşca,
Aş fi scos un pui albastru”
“- Şi eu unul violet”
“- Eu mai bine-ar fi să tac
Aşa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu