A venit vremea fulgilor si a sarbatorilor de iarna, adica acea perioada a anului cand, vrei, nu vrei, te induiosezi. Totul in jurul tau inspira iubire si emotii din plin...
Adevărata dăruire înseamnă o revărsare a iubirii tale. Atunci când dăruieşti în acest fel, nu simţi că eşti sleit de puteri. De fapt, te simţi energizat, pentru că iubirea pe care o dărui se întoarce la tine, prin recunoştinţa oamenilor pe care i-ai atins. Nu face greşeala de a crede că nu ai nici un dar de făcut. Fiecare dintre noi are ceva de dăruit. Darul tău aduce bucurie – ţie şi celorlalţi. El te ajută să păşeşti înainte şi să te exprimi pe tine însuţi. El înlătură barierele separării, te ajută să te conectezi cu ceilalţi şi să le permiţi celorlalţi să afle cine eşti tu cu adevărat.
Poţi da numai ceea ce crezi că ai şi poţi primi numai ceea ce crezi că meriţi. Dacă încerci să dai ceva ceea ce nu crezi că ai, ceilalţi vor simţi că darul tău nu este sincer şi nu vor dori să-l accepte. Dacă încerci să primeşti ceea ce nu crezi că meriţi, vei încărca darul cu atât de multe condiţii, încât celorlalţi le va fi imposibil să ţi-l dea.
Astfel de încercări eşuate de a da şi a primi pot fi epuizante din punct de vedere emoţional. De asemenea, ele îţi pot slăbi încrederea în sine, în aşa fel încât, atunci când păşeşti în următoarea experienţă, te poţi aştepta la un eşec. Este mai bine să o iei mai încet şi să fii cinstit cu tine însuţi. După aceea, poţi fi cinstit şi cu ceilalţi.
Dacă nu crezi că ai darul, nu încerca să-l dai. Dacă nu crezi că meriţi darul, nu încerca să-l primeşti. Aşteaptă până când eşti gata să dai darul şi să-l primeşti – şi vei avea o şansă mult mai mare de a reuşi.
Poate credem că suntem generoşi faţă de ceilalţi – dar, atunci când ne displace faptul că ei nu şi-au exprimat recunoştinţa, sau că nu ne-au făcut şi ei daruri, trebuie să punem sub semnul întrebării propriile noastre motive. Am dat noi oare în mod necondiţionat, sau am dat pentru a obţine ceva în schimb? Ne-am simţit bine dăruind, sau am simţit că facem un sacrificiu?
Numai sinceritatea cu care răspundem la aceste întrebări ne poate spune dacă darul nostru a fost sau nu autentic. Dacă a fost, nu vom regreta. Dacă regretăm, e mai mult ca sigur că darul nu a fost dat cu inima deschisă.
Paul Ferrini
* * *
Biscuiti glazurati cu aroma de portocale
Una din retele favorite de sarbatori!
Ingrediente pentru aproximativ 25 de bucăţi:
150 g unt moale (nu topit)
110 g zahăr tos fin
250 g faina amestecată cu 1 vârf de praf de copt
1 gălbenuş
1 linguriţă extract de portocală
Pentru glazura:
5-6 linguri cu vârf de zahăr pudră + 2-3 linguri de apă / se poate inlocui cu 2-3 lingurite suc de portocale
* se amestecă zahărul pudră cu apă = glazură :)
1. Se mixează untul împreună cu zahărul, până obţinem o cremă.
2. Se adăugă gălbenuşul şi amestecăm bine, după care se pune extractul de portoala.
3. Separat se amestecă făina cu praful de copt şi se pune peste
amestecul de unt şi ou. Se omogenizează totul. Se înfăşoară într-o folie
de plastic şi se ţine la rece 30 de minute.
4. Între timp dăm drumul la cuptor. După ce au trecut cele 30 de minute, se scoate bila de aluat din frigider.
5. Aluatul se pune pe masa presărată cu făină şi se întinde. Se decupeaza biscuitii cu ajutorul unor forme speciale.
6. Se coc 15-20 minute, la foc mijlociu, în cuptorul preîncalzit.
7. Se scot din cuptor şi se lasă să se răcească.
8. Se ung biscuiţii cu glazură şi se ornează cu bombonele roşii.
Particip cu aceasta reţetă la" Duminica, la poveşti.."
Un inceput de săptămână cât mai plăcut!
.
.
.
| | | | |
O saptamana frumoasa!
RăspundețiȘtergereBucuria pe care o simt atunci cad daruiesc ceva din inima este cel mai mare dar pe care pot sa mi-l fac mie insami! Daca simt ca oferirea unui dar nu-mi produce o cat de mica bucurie , mai bine ma opresc. Eu asa functionez!
RăspundețiȘtergerePoate incerc retetele de Craciun . :)
Buna dimineata Iulisa!
Imi place "povestea" biscuitilor glazurati! :) E o poveste cu final neasteptat: se poate manca acest final! :))
RăspundețiȘtergereZiua minunata sa iti fie!
Am revenit! :)
RăspundețiȘtergereStiind bucuria pe care o simt cand ofer si cand primesc imi imaginez ca cei care primesc de la mine simt cam la fel fie sinceritatea, fie nesinceritatea - atunci cand nu simt dorinta de a oferi ma abtin, pentru a nu oferi... de complezenta. Nu astept recunostinta dar ma supara eventuala ingratitudine sau raul in "schimbul" darului. :) Incerc sa fiu recunoscatoare celor care-mi ofera, dar ma opresc cand mi se pretinde recunostinta vesnica = ceva ce nu pot oferi... vesnic. :)
Saptamana minunata sa iti fie!
Biscuitii arata delicios, cred ca cel mai important lucru de sarbatori e sa fii cu ai tai, si sa daruiesti din tot sufletul si celor care nu au!
RăspundețiȘtergereAm să incep spunand că mă bucur că am nimerit printre voi, intre biscuiti şi ganduri bune, intre bucate şi rostul lor de a ne aduna in jurul lor şi a impartasi cu drag fiecare gand de sarbatoare. Ieri am primit un semn: mi s-a spus (sora mea )...că am reusit in ultima jumătate de an să văd partea plină a paharului şi să-i ajut si pe ceilalti, eu fiind un soi de pesimista...cu acte in regula. Am realizat că vorbele acelea erau cel mai frumos dar, că pot trimite si eu bucurie si incredere celorlalti. Asa că articolul tau imi intregeste gandul. Felicitări!
RăspundețiȘtergereAşa este, fiecare dintre noi are ceva frumos de dăruit! Cred că modul în care dăruim face diferenţa.
RăspundețiȘtergereVai, arată excelent biscuiţii, trebuie să-i încerc neapărat. Mulţumesc frumos pentru reţetă.
Te îmbrăţişez, draga mea Iulisa. O zi superbă să ai!