Masca reprezintă aşadar rodul identificării noastre cu anumite stări, întruchipând personajul pe care am ales, mai mult sau mai puţin conştient, să-l jucăm pe scena vieţii. Este interesant de remarcat că originea cuvântului personalitate vine din grecescul persona, termen ce desemna masca pe care o foloseau actorii în Grecia Antică în piesele de teatru, pentru a-şi ascunde faţa şi pentru a sublinia trăsăturile caracteristice ale personajelor (rege, sclav, moşneag, femeie etc).
Prezentăm în continuare un exerciţiu simplu de neutralizare a măştii şi de creare a unei expresii faciale golite de orice semnificaţie emoţională. Această tehnică induce în acelaşi timp o stare de linişte şi de seninătate, putând fi folosită ca preludiu la meditaţii. Etapele care sunt descrise trebuie urmate exact în ordinea indicată în text. Fiecare fază durează 12 secunde. Este preferabil să se reia exerciţiul de mai multe ori, de la început, decât să se întârzie prea mult asupra unei etape.
1. Buzele
Buzele reprezintă partea maximă de mobilitate a feţei şi, ele singure, pot reflecta cele mai fine nuanţe ale gândirii, ale sentimentelor, putând fi chiar mult mai elocvente decât cuvintele. Limbajul lor este universal, înţeles din instinct de către orice om.
Buzele ideale sunt pline, frumos conturate, de dimensiuni egale şi îndreptate în sus la colţuri. Dimensiunea buzei superioare arată capacitatea de a iubi, iar dimensiunea buzei inferioare arată nevoia de iubire. Ponderea celor două calităţi trebuie să fie egală în cazul unei fiinţe echilibrate. Tristeţea, depresia, pesimismul, atitudinile negative în general deformează buzele, stricându-le armonia.
Pentru a neutraliza masca la acest nivel, trebuie să plasăm buzele orizontal, ca şi cum s-ar naşte un surâs pe suprafaţa lor. Poziţia descrisă induce acel zâmbet interior, rezultat al unei stări de fericire şi detaşare deplină.
2. Bărbia
Bărbia este un rezonator emotiv foarte sensibil, mai ales în copilărie. Gândiţi-vă la un copil supărat, gata să plângă, căruia îi tremură, într-o manieră semnificativă, bărbia. La adult, această expresivitate se diminuează. Forma şi dimensiunea bărbiei indică puterea voinţei şi caracterul hotărât al fiinţei respective. Bărbia ideală trebuie să fie lată, joasă şi plină. În cadrul exerciţiului prezentat, după neutralizarea buzelor, atenţia va fi dirijată către centrul bărbiei, şi se va urmări relaxarea la acest nivel.
3. Maxilarul
Maxilarul inferior este acea zonă a feţei unde se localizează în special emoţiile violente, agresivitatea şi mânia sub forma unor încordări sau tensiuni musculare. Dinţii încleştaţi sunt un semn care denotă pregătirea inconştientă de luptă. Chiar dacă nu este vorba despre o confruntare fizică, reflexul de a strânge din dinţi se declanşează ori de câte ori există senzaţia de agresivitate psihică.
În această etapă a exerciţiului se urmăreşte descleştarea dinţilor şi relaxarea musculaturii maxilarului inferior, simultan în cele două jumătăţi ale feţei, dinspre linia mediană către în sus, spre urechi. Este foarte important ca atenţia să se distribuie perfect simetric (şi egal) stânga-dreapta.
4. Urechile
Poziţia şi forma urechilor dau informaţii despre inteligenţa fiinţei respective. Urechile ideale sunt mari, se întind între nivelul sprâncenelor şi cel al bazei nasului, lipite de cap şi cu o culoare mai deschisă decât faţa. Tensiuni sau senzaţii neplăcute în zona auriculară apar atunci când există o slabă putere de adaptabilitate la situaţii noi. Este suficient să realizaţi priza de conştiinţă asupra urechilor timp de cinci secunde, şi apoi treceţi la etapa următoare.
5. Tâmplele
Plecând de la urechi, orientaţi-vă atenţia către tâmple, şi opriţi-vă la acest nivel timp de douăsprezece secunde, urmărind să conştientizaţi la fel de bine şi tâmpla stângă, şi tâmpla dreaptă.
6. Fruntea
Fruntea exprimă puterile spirituale, capacitatea de înţelegere şi deschiderea minţii. Grijile, supărările, schimbările bruşte de destin, în general experienţele de viaţă incomplet "digerate" îşi lasă amprenta asupra feţei, sub forma ridurilor.
Plecând din zona tâmplelor către centrul frunţii, urmăriţi să destindeţi musculatura fină de la acest nivel. Atenţia, divizată în două, se unifică la mijlocul frunţii, chiar pe linia mediană a feţei. Conştientizaţi pentru câteva secunde această zonă, apoi coborâţi cu gândul către rădăcina nasului, de-a lungul liniei menţionate.
7. Ochii
Ochii sunt ferestrele sufletului. Încrâncenarea egotică, pasiunea intensă, impulsivitatea sunt emoţii negative care încordează sufletul şi care produc suferinţe oculare. Este esenţial, deci, să relaxăm tensiunile de la acest nivel.
Vă veţi ghida atenţia de la rădăcina nasului, de-a lungul pleoapelor superioare, pe care le vom menţine coborâte, dar neîncordate. De asemenea, trebuie destinse la fel de bine şi pleoapele inferioare. Realizaţi apoi priza de conştiinţă asupra globilor oculari şi plimbaţi-vă atenţia în jurul lor, în sens anti-orar. În tot acest interval, privirea este orientată uşor în jos. Simţiţi dimensiunea şi greutatea lor.
Este bine să zăbovim ceva mai mult asupra ochilor, aproximativ un minut, datorită numărului mare de muşchi implicaţi în mişcările globilor oculari. La majoritatea persoanelor, ei sunt contractaţi în permanenţă, mai ales la cei care suferă de miopie şi de prezbitism. La fiecare etapă urmăriţi să conştientizaţi pulsaţiile vaselor sanguine din zona respectivă.
8. Nasul
Nasul este corelat cu organele sexuale şi, în consecinţă, tensiunile de natură sexuală modelează masca facială destul de semnificativ.
Reorientaţi-vă atenţia asupra rădăcinii nasului şi coborâţi-o către vârful lui. Conştientizaţi simultan cele două aripioare nazale şi destindeţi-le.
9. Obrajii
Plecând de la aripioarele nazale, plimbaţi-vă atenţia către pomeţi, respectând tot timpul regula simetriei. Parcurgeţi apoi toată suprafaţa obrajilor, în sens descendent, până la marginea inferioară a mandibulei. Obrajii devin flasci, iar faţa lipsită de orice expresie.
10. Gura
Reluaţi, pentru câteva secunde, priza de conştiinţă asupra buzelor, ca, în final, să vă dirijaţi atenţia în interiorul cavităţii bucale, de-a lungul pereţilor ei. Relaxaţi-vă limba de la vârf către rădăcină şi simţiţi-o moale, ca o meduză care se odihneşte pe nisipul de pe fundul mării.
Destinderea emoţională
După ce parcurgeţi de două, trei ori acest circuit, şi realizaţi neutralizarea musculară a măştii, treceţi la faza finală, şi totodată cea mai importantă a exerciţiului: conştientizarea integrală a măştii astfel neutralizate şi a climatului interior, indus de acestă non-expresivitate facială.
Destinderea emoţională nu înseamnă nici apatie, nici indiferenţă, ci o vigilenţă destinsă, încrezătoare, surâzătoare. Această parte a exerciţiului se poate prelungi oricât doriţi, dar trebuie realizat, ca durată, cel puţin cât ţine parcurgerea unui "tur" complet al măştii.
Exerciţiul se poate practica într-o pauză de lucru la serviciu, sau când vă aflaţi într-o sală de aşteptare. Este bine, de asemenea, să-l practicaţi seara, înainte de culcare, urmărind să păstraţi permanent masca astfel neutralizată. Cu un minimum de efort şi de timp, obţineţi o stare de linişte emoţională şi de euforie interioară.
sursa imag1:diaplous,2 faraaer
E o treabă interesantă, sincer - nu prea m-am gândit la asta până acum.
RăspundețiȘtergereChiar ca e foarte interesant:-?
RăspundețiȘtergerein spatele fiecarei masti exista ceva mai mult decat infatisarea si nu-i rau sa existe si-o astfel de idee...
RăspundețiȘtergereDaca nu faci tot ce spui tu aici (cine face?), cu timpul se schimba si expresia fetei, devii de nerecunoscut.
RăspundețiȘtergere