SINGURĂTATE

 

ronţăi nepăsător
câteva minute
din viaţa mea albă
dar fără cuvinte

bordură de granit lovesc
auu...
mă doare, da, trăiesc

merg şi merg pe trotuar
trotuar oare al vieţii mele
oare conteazã ?

mi-am pus viaţa în rucsac
şi ce ?
cui îi pasã ?

singur în lume, prin mulţime
pierdut, necunoscut, nu aud
am căşti mici în ureche
şi-un şiret ce atârnã nepăsător
cu sunete pe hanoracul vieţii mele

pe trotuar cu muzică
eu merg
sunt tânăr şi cred
că te am pe tine
în rucsacul vieţii mele
pe tine, iubire
şi chiar
nu-mi mai pasă

Viorel Muha

Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul.

definiţie de Mircea Eliade