Un om si un câine mergeau pe un drum.
Omul se bucura de frumusetea zilei, când, deodată, își dădu seama ca, de
fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar câinele, care
mergea lângă el, murise chiar cu mai multi ani in urma... Se întrebă: "
Oare unde duce drumul asta?"...
Dupa o vreme, ajunseră amândoi in dreptul unui gard înalt de piatra.
Privindu-l
mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai
sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in
soare. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care
ducea spre ea parea pavata cu aur. El si câinele sau se apropiară de
poarta si atunci observa, intr-o parte, un om șezând la un birou. Il
intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
-
Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se
aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba călătorul arătând înspre câine.
- Imi pare rău, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gândi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, împreună cu câinele sau.
Dupa
inca o lunga plimbare, pe vârful unei alte coline, pe un drum prăpădit
de tara, dădură de o ferma, a cărei poarta parea ca nu avusese zăvor
niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un bărbat
șezând rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur... e o cișmea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? - zise, arătând catre câine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar lângă cișmea.
Trecura
de poarta si ajunsera la o cișmea veche, cu pompa. Omul si câinele
băură pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? - intreba călătorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total încurcat. Un cetățean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?... Acela e iadul.
- Si nu va deranjează ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastră ?!...
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai întâi pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.
Primăvara înseamnă renaștere și speranță.
Să avem, deci, cu toții o primăvară minunată!
Tare mult imi place aceasta povestire. Mai ales morala! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru urare! La fel!
Buna dimineata soare! :)
Neața! Interesantă povestea ta! :)
RăspundețiȘtergereCe poveste interesanta, nu o stiam.Sa ai o saptamana frumoasa!
RăspundețiȘtergereDepinde de prieteni.Unii sunt adevarati,alti ,numai masca.O saptamana buna!
RăspundețiȘtergere